Twistinmysobriety

Home Archive for iulie 2015

la iulie 31, 2015

Cei care mă cunosc foarte bine știu că, pe lângă faptul că sunt o cititoare înrăita, sunt și o mare fană a muzicii bune. Una dintre trupele mele preferate și pe care am avut ocazia să o întâlnesc acum două luni, în cadrul festivalului Iubim 2 roti, Xandria, tocmai a lansat un nou album intitulat “Fire and ashes”. Albumul conține 7 melodii dintre care 2 remake-uri ale unor melodii mai vechi (Ravenheart și Now and Forever), 3 melodii noi, un cover de la Sonata Arctica (Don’t say a word) și un cover de la Meat Loaf (I’d do anything for love ).

Mai jos vă invit să ascultați piesele și să vă dați cu părerea.

Personal sunt de părere că noua solistă, Dianne van Giersbergen se potrivește perfect cu tot ceea ce vrea să transmită trupa. Fie vorba între noi, înainte de acest concert nu mă puteam numi fan adevărat al trupei, cunoșteam câteva melodii și cam atât. Ei bine, Dianne m-a facut sa-mi schimb total părerea. O ador și o admir foarte mult, este o adevărată artistă și mai presus de toate, o persoană deosebită. Bineînțeles, meritele nu îi pot fi atribuite numai ei, și ceilalți patru componenți de sex masculin joacă un rol foarte important, toți sunt foarte talentați și pun foarte mult suflet în ceea ce fac, iar asta se vede cel mai bine în prestațiile lor scenice.

Așa cum v-am spus, am avut plăcerea de a-i întâlni personal pe membrii trupei și de a mă bucura de spctacolul oferit de către aceștia. Concertul a fost unul fabulous, care mi-a întrecut cu mult așteptările, Xandria oferind un concert pe cinste, nefiind afectați de faptul că, din păcate, numărul spectatorilor nu a fost unul foarte mare, așa cum ar fi meritat o trupă de renume ca ei. Din contra, s-au declarat foarte fericiți de faptul că au fost invitați să cânte în cadrul festivalului și au promis că vor mai reveni și cu altă ocazie.

Dacă v-am spus câte ceva despre ei ca artiști, ca simple persoane trebuie să vă mărturisesc că sunt grozavi, foarte calzi și prietenoși, dornici să vorbească și să facă poze cu fanii, niște persoane extrordinare cu care poți vorbi orice, chiar dacă i-ai cunoscut cu doar trei minute în urmă.

Cu toate că am fost la mai multe concerte rock anul acesta, cel oferit de Xandria a fost de departe cel mai bun !

Sper din tot sufletul că voi mai avea onoarea de a-i revedea și vă încurajez pe toți cei care apreciați muzica bună să le ascultați piesele, merită !! Iar daca veți avea ocazia să mergeți la concertele lor, să nu stați pe gânduri, vă promit că veți avea parte de două ore magice, imposibil de uitat !

Cei care mă cunosc foarte bine știu că, pe lângă faptul că sunt o cititoare înrăita, sunt și o mare fană a muzicii bune. Una dintre trupele...

la iulie 24, 2015

Despre autor

Câștigător al Premiului Galileo 2011 pentru Cel mai bun volum al anului 2010, al Premiului Societății Europene de Science Fiction, Encouragment Award Eurocon 2012 și comparat deseori (și pe bună dreptate !) cu Edgar Allan Poe, Oliviu Crâznic este scriitor de literatură fantastică, publicist și consilier juridic, născut în Transilvania.

Despre carte

Ultima sa carte, “Ceasul fantasmelor”, lansată la sfârșitul lui martie 2015, la editura Cux Publishing, în cadrul târgului de carte Final Frontier ce a avut loc în Nexus Club și la care am avut plăcerea să particip, este o colecție de povestiri scrise cu măiestrie ce poate mulțumi cu ușurință nu doar o singură categorie de cititori, deoarece îmbină mai multe genuri literare, dintre care amintim fantasy, SF și gothic. Așadar, o carte complexă, pentru toate vârstele și gusturile, în care suspansul, misterul și neprevăzutul te înconjoară la fiecare pas, pagină cu pagină, în timp ce pătrunzi tot mai adânc într-o lume uimitoare, cum numai în operele lui Baudalaire, Sir Arthur Conan Doyle și Edgar Allan Poe mai găsești.

Pe parcursul celor patru capitole, prin povestirile create de autor, veți trece prin situații neprevăzute, veți avea ocazia să cunoașteți personaje noi -“ un răzbunător rănit și o fată cu trandafiri în păr, care își doarme somnul de veci sub gheață”, “o seducătoare stranie vizitând un fort izolat, din care soldații dispar unul câte unul”, “trei adolescenți care întâlnesc un Rău ocult în drumul lor spre maturitate “, etc -, și să vă reîntâlniți cu un personaj mai vechi, unic și foarte promițător, despre care vom mai auzi cu siguranță în viitorul apropiat: preafrumoasa Ermengaarde din Dinastia Eyes.

Chiar dacă ințial am vrut să povestesc pe scurt întâmplările imaginate de autor și să vă familiarizez puțin cu personajele create, am decis să nu dezvălui prea multe informații, pentru a vă putea bucura de o lectură cât mai surprinzătoare și din dorința de a păstra misterul la cote maxime.

Astfel, pentru cei care vor să petreacă câteva ore în compania unor personaje fascinante realizate cu mult talent, dar și pentru cei care vor să se bucure de o carte de calitate, atât din punct de vedere scriitoricesc, dar și în ceea ce privește tiparul și grafica (pagini de o foarte bună calitate, coperta de o frumusețe deosebită – nu m-am putut abține să nu îi fac o poză, o puteți observa mai jos - , scriitura impecabilă. Felicitări editurii Crux Publishing pentru respectul arătat cititorilor !), recomand cu căldură “Ceasul fantasmelor”.

În plus, atât pentru cei care au citit deja cartea și vor ceva mai mult, cât și pentru cei care încă mai au dubii (nu știți ce pierdeți !) mai recomand și romanul “…Și la sfârșit a mai rămas coșmarul”, scris tot de către maestrul gothicului românesc, cum îmi place să-l numesc pe Oliviu Crâznic.

În încheiere, am selectat câteva citate foarte dragi mie, care mi-au rămas întipărite în minte multă vreme după ce am terminat de citit cartea și care sunt sigură că le voi reciti cu plăcere de fiecare dată când voi vrea să lecturez ceva unic, diferit și memorabil.

“Ermengaarde Eyes mă aștepta în picioare, sprijinită cu un aer visător de peretele rece. Privirea îi era pierdută undeva în gol, în direcția în care putea să privească în spațiu, dar expresia ei infirma ideea că se uita la ceva anume. Cârlionții blonzi îi scăldau ca o apă umerii albi, iar profilul aristocratic era cu atât mai evident, cu cât astfel de femei nu existaseră niciodată pe Marte.”

“Pentru cine nu a văzut până acum o terrană, e foarte greu să mă înțeleagă. Dar eu am să încerc să explic. Ochii, ochii erau fără îndoială o problemă; i-a întors către mine când intram și parcă sufletul mi s-a mișcat în trup, gata să îl părăsească. Erau adânci și amețitori, ca un iaz ce adăpostește înecații, caramel lichid umbrit de gene negre ce tremurau cu o siguranță dezarmantă – era ca și cum te lăsau dintr-o dată complet dezbrăcat în fața ei, paralizat și vulnerabil.”

“ Cât de greu vă imaginați că este să ucizi un bărbat care te iubește, un bărbat a cărui unică, oarbă dorință este aceea de a te salva? ...”

“Dumnezeu a pus Binele și Răul în sufletul nostru când ne-a creat, odată cu capacitatea de a le recunoaște; dar în veacurile care s-au vălurit nătâng, demoralizator peste noi, ne-am ucis singuri învățămintele și conștiința.

“Când vremea e rea și locul e rău,clipele trec toate deodată și seaman teribil una cu alta. Astfel, nici măcar veșnicia nu durează mult.”

“Ermengaarde ne aștepta, cu același surâs melancolic pe buze. Nu ne întreba nimic, dar fețele noastre spuneau destule. Și fața ei spunea destule (….). Fără un cuvânt, i-am făcut semn să iasă pe coridor, și trupul fetei se undui ca o panteră aurie printre noi, lăsând o dâră de parfum amețitor în timp ce picioarele ei goale atingeau metalul de gheață al podelei culoarului.”

Despre autor Câștigător al Premiului Galileo 2011 pentru Cel mai bun volum al anului 2010, al Premiului Societății Europene de Science F...

la iulie 22, 2015

Primele pagini ale cărții ne aduc în prim-plan dezastrele abătute asupra a 12 regiuni diferite de pe Pământ: căderea a 12 meteoriți. Aducătoare de moarte și durere, aceste catastrofe sunt în realitate semne ce anunță începutul sfârșitului, începutul Jocului final.

“ Jocul final va începe când specia umană va arăta că nu mai merită să fie numită umană. Când va ajunge să nesocotească iluminarea oferită de Ei. Jocul final va începe când nu vom mai avea grijă de Pământ, când ne vom îmulți prea mult și vom împovăra această planetă binecuvântată. Jocul va începe pentru a pune capăt felului nostru de a fi și pentru a restaura ordinea pe Pământ.“

Pe măsură ce meteoriții cad în orașe din Turcia, Japonia, SUA, Peru, Mongolia, etc , sunt introduși în joc 12 tineri, descendenți ai primelor civilizații din lume. Jucători ce aparțin celor 12 seminții străvechi (Minoic, Mu, Cahokiană, Koori, Celtă, Donghu, Olmec, Shang, Harrapică, Sumeriană, Nabatean, Axumit), cu vârste cuprinse între 13 și 20 de ani, aceștia sunt letali, puternici, nemiloși, inteligenți și imprevizibili. Antrenați încă din copilărie să ucidă, pregătiți oricând de începutul Jocului, sunt în stare de orice pentru a fi numiți câștigători, salvându-și astfel familia și reprezentanții seminției lor.

Călătorind în China pentru a-și cunoaște adversarii, “fiecare îi vede pe ceilalți pentru prima oară. Jucători pe care îi vor urmări, vâna, iubi și trăda, cu care vor lupta și pe care îi vor omorî.“, celor 12 li se oferă fiecăruia câte un indiciu care, odată descifrat, îl va conduce pe Jucător la Cheia Pământului – prima din cele 3 chei care trebuiesc găsite într-o anumită ordine.

“Jocul Final este enigma vieții și cauza morții. Conține originea tuturor lucrurilor și soluția prin care poate fi evitat sfârșitul tuturor lucrurilor.”

În continuare începe un joc mortal, fără reguli, cu lupte, călătorii, iubiri și trădări, alianțe neprevăzute și periculoase, enigme străvechi ce se doresc descifrate, dezvăluiri neașteptate și secrete împărtășite.

Personajele create de cei doi autori, deși foarte tinere, dau dovadă de pregătire și maturitate, însă există și câteva care nu își au locul în Joc și sunt mai mult de umplutură (singurul minus al cărții, după părerea mea,). Cu toate acestea, cele mai multe sunt capabile chiar și de imposibil, dovedindu-și abilitățile dobândite în timpul antrenamentelor din copilărie , altele fiind conduse doar de plăcerea de a ucide și de setea de sânge, iar altele fiind capabile de sacrificii în numele dragostei.

“Trăiți, muriți, furați, omorâți, iubiți, trădați, răzbunați-vă. Faceți tot ce doriți. Jocul Final este enigma vieții, cauza morții. Jucați. Ce va fi va fi.”

Recomand “Endgame. Jocul final: Convocarea” tuturor celor care doresc o carte palpitantă și antrenantă care, în ciuda celor 500 și ceva de pagini, se citește rapid și cu sufletul la gură, fiecare pagină aducând cu ea atât provocări și mistere de descoperit, cât și 156 de linkuri ce conduc spre diferite filmulețe și pagini cu adevărat interesante.

Endgame este mai mult decât o carte, este un joc, o enigma ce trebuie rezolvată, un proiect interactiv carte-joc, apărut în 30 de țări. Atenție, există un singur castigator! Voi vă încumetați să Jucați? Dacă da, accesați http://www.endgamerules.com/.

Primele pagini ale cărții ne aduc în prim-plan dezastrele abătute asupra a 12 regiuni diferite de pe Pământ : căderea a 12 meteoriți. Aduc...

la iulie 11, 2015

De-a lungul timpului am avut ocazia să citesc destul de multe cărți scrise de autori români, atât din categoria celor clasice, adevărate capodopere literare, cât și cărți contemporane.

Multe dintre ele mi-au rămas întipărite în minte și pe multe dintre ele le voi reciti cu drag de fiecare dată când timpul îmi va permite.

Am încercat să fac o selecție și să vă prezint și vouă câteva dintre ele, poate cine știe, vă veți îmbogăți wish list-ul sau vă veți reaminti de cărțile copilăriei voastre. Ordinea este total aleatorie, nu mă pot decide care mi-a plăcut mai mult. Enjoy !

1. „Cianură pentru un surâs”, de Rodica Ojog-Brașoveanu, primul volum din seria Melania Lupu (o bătrână simpatică, foarte inteligentă, care excelează în jocul psihologic) este o carte polițistă care te ține în suspans de la prima până la ultima pagină, cu mult umor și replici savuroase.

Descriere: O competiție contra cronometru între maior și Melania, devotat escortată de un grup de gangsteri. La aceeași miză se mai adaugă o țintă: trecerea frauduloasă a tablourilor peste granță. Pitorescul personajelor, umorul, "neașteptatul" prezent în fiecare pagina, duiosul și cinismul, glonțul și aroma de levanțică a aducerii-aminte fac deliciul lecturii acestui roman.

2. “..Și la sfârșit a mai rămas coșmarul” de Oliviu Crâznic este un roman gothic inspirat din cronici medievale, în care povestea te poartă spre o lume întunecată în care ai șansa (sau să spun neșansa?:D) de a te întâlni cu cele mai înfricoșătoare creaturi ale nopții – vampiri (dar atenție, nu în genul Twilight sau Jurnalele vampirilor), vârcolaci (nici ei nu vin din lumea Teen Wolf! ), demoni. Acestora li se alătură cavalerul Arthur de Seragens, contesa Giulliana Sellini, inchizitorul Albert de Guy, vicontele de Vincennes, spadasinul Huguet de Castlenove și multe alte personaje enigmatice.

Descriere: Actiunea cartii se petrece in Castelul Ultimelor Turnuri, unde lucrurile merg cu adevarat Rau.

Invitat la nunta unei necunoscute intr-un castel bantuit de diavol, nobilul decazut Arthur de Seragens se trezeste prins intr-o ingrozitoare plasa a nebuniei, tradarii si crimei. In vreme ce oaspetii mor in jurul lui unul dupa altul intr-un mod misterios, secerati de un dusman inuman, Arthur intrezareste cu groaza cum latul se strange in jurul singurei persoane de care i-a pasat vreodata, superba Adrianna de Valois, tanara fiica a intunecatului si temutului sef al Politiei.

Panicat si confuz, Arthur se vede astfel nevoit sa incheie o alianta fragila si controversata cu cei mai puternici dintre supravietuitori, care au inceput deja o ancheta in intuneric, impreuna dar suspectandu-se unii pe altii: vicontele de Vincennes, prietenul din copilarie al lui Arthur, versat in intrigile de salon, logician si vanator iscusit; baronul german Von Walter Calatorul, ale carui peregrinari prin locuri uitate de lume l-au adus de atatea ori in fata unor adevaruri de neindurat; frumoasa si imorala Giulianna Sellini, despre care se spune in soapta ca i-a sedus deodata pe Dumnezeu si pe Diavol; fostul preot Huguet de Castlenove, acum un spadasin periculos, al carui drum presarat cu cadavre duce la o amanta misterioasa; ducele de Chalais, puternic si crud stapanitor al tinutului, rafinat, aratos si incapabil de a-si stapani pornirile violente; si, mai ales, barbatul care conduce investigatia si de care se tem toti, caci o singura vorba a lui poate aduce rugul – Albert de Guy, inchizitorul…

3. „Asasin la feminin” de Monica Ramirez ne introduce în lumea spionajului, organizațiilor secrete și asasinilor. Este o lecție dură de viață, o poveste despre supraviețuire, libertate, dragoste și puterea de a merge mai departe. Face parte din seria Alina Marinescu (6 volume în total) și este inspirată din întâmplări reale.

Descriere: O iubire imposibilă, interzisă, din altă lume…

Alina Marinescu este o rebelă. A fost o rebelă înainte de recrutarea ei ca agent operativ și ramâne o rebelă și după. Acum însă, moartea face parte din viața ei de zi cu zi. Secțiunea Operațiuni Speciale o recrutează impotriva voinței ei și Alex Therein, bărbatul pe care crede că-l iubește, o transformă într-un asasin de elită.

Dragostea este o noțiune abstractă pentru Alex, un bărbat cu un trecut întunecat și o expresie impenetrabilă, eficient de rece, care ucide pentru a putea supraviețui. Fără întrebări inutile. Alex nu este un bărbat real, ci mai degrabă o fantomă, o iluzie creată cu ajutorul oglinzilor. Misiunea lui este să o seducă pe Alina, așa că o atrage în mod intenționat în lumea lui misterioasă și plină de senzații, prăbușindu-se emoțional pentru prima dată de la propria lui recrutare. Ca mentor al ei în timpul procesului de antrenament, trebuie să se confrunte nu numai cu atitudinea ei recalcitrantă, dar și cu responsabilitatea de a transforma o persoană inocentă într-o unealtă a morții.

Cu toate acestea, cei doi sunt atrași unul către celălalt și relația paradoxală ură-iubire devine și mai complicată datorită jocului aproape zilnic cu moartea. Probabil cea mai arzătoare întrebare este: o iubește Alex pe Alina cu adevărat?

4. O adevărată provocare în ceea ce privește cărțile contemporane o reprezintă primul volum al seriei Rephelimii, scris de tânăra și talentata Simona Stoica, “Provocarea”. Cartea asta are absolut tot ce-i trebuie - suspans, acțiune, personaje unice de care te vei atașa imediat. Povestea creată de autoare este unică și minunată, te acaparează pe deplin și te face să îți pui nenumărate întrebări referitoare la personaje. Atenție, nu trebuie să vă încredeți în nimeni!

Descriere: În străvechea cetate din Haven, Rephelimii, un grup de asasini conduși și instruiți de Azazeal Vellenhall, încearcă să împiedice declanșarea unui război cu Cele Zece Orori. Jack Harper, liderul lor, este trimis dincolo de Voal, pentru a o găsi pe nepoata lui Azazeal – tânăra Desiree, cea de a Treia Cheie a Havenului. Însă când descoperă misterele care înconjoară conacul Wolfmaner și cine e răspunzator pentru crimele săvârșite în urmă cu 150 de ani, Desiree refuză să își accepte moștenirea și să înfrunte trecutul. Jack nu are de gând să renunțe și ar face orice ca să salveze Havenul. Îi va câștiga încrederea, o va minți și o va seduce pentru a-și îndeplini misiunea. Provocarea a fost acceptată.

5. “Anotimpul pumnalelor” de Șerban Andrei Mazilu este o distopie dark fantasy incitantă a cărei acțiune ne poartă în Arhipeleagul Voss, care luptă să supraviețuiască decandenței și mizeriei impuse de Madeline Mequette – o aristocrată nemiloasă și conducătorul (corupt, bineînțeles) bisericii, ambii (ajutați și de alte personaje la fel de dizgrațioase) făcând tot ce le stă în putință să pună mâna pe tronul Împăratului, fără a le păsa de consecințe. Mai multe detalii nu-mi permit să vă dau: momentan nici eu nu știu povestea completă ori deznodământul (abia ieri am început să o citesc) și nici nu vreau să stric povestea oferind prea multe informații. Însă de un lucru vă asigur – cartea MERITĂ citită.

Descriere: Într-un univers fantastic dominat de forțe oculte și de tehnologii avansate nefiresc pentru acele timpuri, un grup de asasini încearcă imposibilul: dejucarea planurilor diabolice de preluare a puterii și restabilirea echilibrului viață – moarte, de mult alterat. Arhipelagul Voss se zbate în mizerie și disperare, sărăcie și haos. Conducătorul Bisericii, corupt și pervers, și o aristocrată însetată de putere manipulează, seduc sau ucid pe oricine le stă în cale, căci miza supremă este chiar tronul Împăratului. Vocea zeului Moarte se face auzită peste șuieratul pumnalelor, în timp ce un erou improbabil este aruncat în mijlocul unui joc dement în care toată lumea are de pierdut.

6. „Ostatic 2.0:Camera din Teheran” scrisă de autorul Alex Deva este, din păcate, și în ciuda faptului că ne oferă o poveste foarte interesantă, bine documentată și plină de acțiune și neprevăzut, prea puțin cunoscută. Așa cum putem deduce cu ușurință din titlu, acțiunea cărții se desfășoară în jurul unui ostatic, un pilot român plecat în Irak, și a eforturilor de salvare întreprinse pentru a-l readuce acasă teafăr . Cartea beneficiază de câteva ilustrații reprezentative, realizate de Dariu Panaite, dar și de un mic trailer pe care îl puteți urmări mai jos.

Descriere: Ce ai face daca te-ai trezi ostatic într-o încapere încuiata, în fata unei camere web prin care întreaga lume ti-ar urmari fiecare miscare? Un pilot de elicopter român, aflat la lucru în strainatate, este rapit si tinut într-o încapere cu acces deplin la internet. Cei de acasa fac eforturi sa îl gaseasca si sa-l readuca acasa... dar sperantele li se naruie cînd rapitorii anunta conditiile eliberării.

7. „Ultimul avanpost” de Lavinia Călina este prima distopie a cărei acțiune se petrece în România, după cel de-al Treilea Război. Cu imaginație și mult talent, Lavinia reușește să ne ofere o carte cu un subiect interesant, ușor de citit, în care personajul feminin principal – prințesa Diane ne reamintește de eroina Jocurilor foamei.

Descriere: Al treilea Război Mondial a luat sfârşit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prinţul Alex şi fiică a Ministrului de Interne, tânăra Diane trăieşte o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei şi păstrarea aparenţelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învățate pe de rost și accesele de furie ale prinţului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viața i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut.

8. „Ce ne spunem când nu ne vorbim ” de Chris Simion o recomand tuturor persoanelor, indiferent de vârstă sau gusturi. O carte despre viață, boală, vindecare, puterea cuvintelor, iubire și ură. O carte asupra căreia vei reveni iar, și iar, și iar, punându-ți tot mai multe întrebări..

Descriere: Un diagnostic fatal o determină să o ia la fugă şi să se ascundă. Fără nicio explicaţie. Îşi abandonează iubitul, părinţii, prietenii... tot. Pleacă din ţară ca să-şi trăiască sfârşitul într-o singurătate deplină, scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodată. După doi ani, îşi reface analizele. Verdictul medical are efect de dinamită. Anulează toate aşteptările. E sănătoasă tun, fără urmă de neoplasm, prin urmare, în viaţă. După doi ani în care a dansat tango cu moartea, revine în povestea din care evadase, dar nu se mai identifică profund cu nimic.

Acvariul cu lumea ei de demult, cu peşti-emoţii, cu scoici-amintiri, cu gânduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai înainte, se dovedeşte a fi acum ceva banal, deloc esenţial, foarte simplu de înlocuit. Singurul lucru cu care rămâne după această jupuire e sinele. Dacă primul diagnostic a fost greşit sau dacă şi-a inventat povestea doar ca să fugă de realitatea în care era... nu mai contează atâta timp cât, însoţind-o pas cu pas pe drumul ei, ne-am făcut ţăndări ca să ne recompunem, am minţit ca să descoperim adevărul, am urât ca să aflăm iubirea adevărată, ne-am pierdut definitiv ca să îl regăsim pe Dumnezeu pentru totdeauna.

„Când eşti pe un drum cu sens unic, fără cale de întoarcere, fiecare secundă te costă altfel. Moartea îmi zâmbeşte din colţul camerei. Mi-ai şoptit toată copilăria că viaţa trebuie să fie o eternă lecţie în care să ne pregătim să murim.

Mă auzi? Caută neîncetat să rămâi liber. Inima ta poate iubi tot ce doreşte. În fiecare răsărit de soare există ceva frumos. Călătoria aceasta nu poate avea sfârşit."

9. „Păpușile” de Cristina Nemerovschi atinge un subiect dureros și inevitabil – pierderea definitivă a persoanelor dragi din viața noastră. Este un roman despre viață și moarte, despre dragoste și supraviețuire, deloc ușor de parcurs, care îți poate lasa răni adânci în suflet, dar în același timp te poate și ajuta să ți le închizi pe cele existente. Un roman frumos, despre o frumoasă poveste de dragoste dintre două fete, o carte pentru cei care înțeleg dincolo de cuvinte.

Descriere: La început n-au fost cerul și pământul. La început au fost Dora și Luna.

Aprilie, 2011: Dora – care are 18 ani, cântă într-o trupă rock și se pregătește de bac –o întâlnește într-o noapte pe carismatica și misterioasa Luna. Alter ego, iubită, idol, sau toate la un loc? Povestea lor de dragoste se împarte între aventuri extreme și dorința de a-i face pe cei din jur să le accepte relația, totul sub amenințarea unei profeții vechi de peste zece ani, care s-ar putea adeveri sau nu. O familie cu multe secrete, toate întunecate, și o provocare: Dora va trebui să o iubească pe Luna împotriva tuturor.

August, 2014: O surpriză romantică pentru Luna ia o întorsătură neașteptată și Dora va observa cum lumea pe care o știe, în mijlocul căreia se află iubirea ei, se surpă definitiv.

La început n-au fost cuvântul, Dumnezeu sau întinderea nesfârșită de ape. La început au fost Dora și Luna. Și totul a pornit de acolo.

10. “Crimă la timpul trecut” de Adina Speteanu este o combinație foarte reușită între o poveste de dragoste și o carte polițistă. Ema, personajul pincipal, deși suferă enorm din cauza morții surorii ei, dovedește putere și tărie de caracter atunci când pleacă în căutarea asasinului Adelei.

Descriere: A te indragosti de persoana nepotrivita nu este cel mai sanatos lucru. Dar cand acea persoana se dovedeste a fi si cea mai potrivita, lucrurile iau o intorsatura ciudata, aproape mortala.

Dupa noua ani in care Ema a incercat sa uite ceea ce a distrus-o si sa duca o viata normala, o veste ingrozitoare o aduce inapoi "acasa", locul in care toata tragedia a inceput. Nimic nu mai este ca inainte. Durerea creste cu fiecare secunda, iar Adela, sora si unicul ei sprijin, este moarta. Prinsa intre furie si tristete, Ema cade in capcana domnului Predescu si porneste in cautarea criminalului Adelei. Condusa doar de propriile ei puteri si de o dorinta fierbinte de razbunare, ajunge intr-o lupta in care supravietuirea este unicul scop. Iar dragostea pare sa-i ingreuneze misiunea cu fiecare clipa. Constransa de indoieli si remuscari, speriata de amintirile trecutului ei intunecat, trebuie sa aleaga intre a lupta pentru ceea ce simte, sau a fugi din calea posibilei ei fericiri pentru totdeauna. Dar ezitarea complica lucrurile si aproape ca ii pune viata in pericol...

11. Theo Anghel ne poartă cu al ei roman “Am murit, din fericire:Întoarcerea” într-o lume fantasy savuroasă, plină de acțiune și umor. Eroina prinincipală, Oriana, a cărei viață este curmată subit, dar care primește șansa de a se întoarce înapoi ca și Recuperator de suflete, alături de Abel și Ama, fac deliciul acestei cărți și te însoțesc într-o aventură (din păcate, prea scurtă) de neuitat.

Descriere: Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei.

Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?

Există viață după moarte? Unii vor spune da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit. Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…

12. „Cavalerii florii de cireș” scrisă de Constantin Chiriță este primul volum ce deschide mult iubita serie Cireșarii. Cei șapte cireșari – Dan, Ursu, Vitor, Ionel, Tic, Maria și Lucia pornesc în diferite expediții geografice, peripețiile lor fiind de cele mai multe ori încununate cu succes.

Descriere: Niciun roman pentru copii si tineret nu se poate compara, la noi, ca audienta si ca forta de fascinatie, cu Ciresarii. Ciresarii sunt personaje bine alese si atent construite de catre parintele lor. Se stie, de altfel, ca Victor, Lucia si Tic au fost create prin asemanare cu cei trei copii ai autorului. Ei au cateva trasaturi dominante, fizice si morale, care ii individualizeaza usor si ii fac lesne memorabili. In primul volum al seriei, cei sapte copii de pe Strada Ciresului si catelul Tombi vor sa elucideze un mister geologic, dar intalnesc in Pestera Neagra personaje adulte ostile, pe care le inving prin inteligenta si spirit de echipa.

13. “La Medeleni” de Ionel Teodoreanu este o altă serie a copilăriei mele care mi-a plăcut extrem de mult. Autorul ne spune tulburătoarea poveste a trei copii: Olguța, Dănuț și Monica. O poveste despre viață, moarte, maturizare.

Descriere: Urmarind adolescenta protagonistilor, Ionel Teodoreanu surprinde -printre cei dintai între romancierii nostri interbelici – un ritm si un stil de viata deja modernist, sincron cu cel occidental. Modern style‑ul casei din Pitar Mos a lui Herr Direktor si Danut, stilul garconne, emancipat al Olgutei Deleanu, preocuparile sportive ale tinerilor, automobilul, cinematograful, petrecerile de liceeni prefigureaza deja atmosfera anilor ’20.

De-a lungul timpului am avut ocazia să citesc destul de multe cărți scrise de autori români, atât din categoria celor clasice, adevăr...

la iulie 08, 2015

Pentru recomandarea de astăzi am decis să vă prezint o trupă care mi-a invadat playlistul în ultimele două luni.

Trupa, originară din Germania și, din păcate, prea puțin cunoscută publicului românesc iubitor de rock și metal (mulțumesc pe această cale Flamme Imwind pentru că o singură melodie postată de tine a fost de-ajuns să mă facă cu adevărat obsedată de acești minunați artiști), se numește BLUTENGEL (în traducere în engleză – Blood Angel) și a fost înființată încă din 1999 de către Chris Pohl, solistul trupei.

Majoritatea versurilor sunt scrise în germană și dacă până acum această limbă nu mă atrăgea absolut deloc, percepând-o ca fiind suficient de grea,“dură”, incapabilă de a transmite emoții ascultătorilor, ei bine, maeștrii gothicului chiar mi-au schimbat părerea și nu pot să-mi închipui cum ar suna melodiile lor în altă limbă. Cu toate acestea, au și câteva melodii în engleză care sună extrem de bine.

Videoclipurile lor, în ciuda faptului că mulți le consideră vulgare și/sau “satanice”, sunt frumoase povești gothice (sau nu) pentru cei care știu să vadă dincolo de suprafață, iar prestațiile lor live – adevărate jocuri scenice, actorii principali fiind chiar soliștii Chris Pohl și misterioasa Ulrike Goldmann.

Dacă mica prezentare realizată în rândurile de mai sus nu v-a convins în totalitate cât de minunați sunt cei de la Blutengel și cât de multe pot ei exprima prin muzica, versurile și poveștile create, cu siguranță videoclipurile au să vă atragă în lumea lor întunecată și magică.

P.S. Dacă tot suntem la capitolul gothic, dar mai ales dacă sunteți genul care atunci când ascultă o melodie preferă și compania unei cărți (sau invers:D ), vă recomand câteva lecturi „macabre” foarte potrivite pentru serile în care doriți să vă relaxați în compania unei cărți, cu (sper) Blutengel pe fundal și un pahar de vin roșu alături:D

Acestea sunt, după cum puteți vedea mai jos:

- "Dracula", o carte obligatorie pentru orice fan al gothicului și vampirilor

- "...și la sfârșit a mai rămas coșmarul" - un roman mai puțin cunoscut, dar care merită toată atenția ( în caz că v-am făcut curioși, acesta poate fi comandat de aici: http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-de-divertisment/horror/-si-la-sfarsit-a-mai-ramas-cosmarul-96560.html )

O seară plăcută vă doresc ! \m/

Pentru recomandarea de astăzi am decis să vă prezint o trupă care mi-a invadat playlistul în ultimele două luni. Trupa, originară din...

la iulie 08, 2015

Bine v-am găsit pe blogul meu, „twistinmysobriety”!

Câțiva dintre voi mă cunosc de pe rețelele de socializare, îmi știu gusturile și preferințele în materie de tot ce înseamnă artă și bun-gust și mai știu că sunt o cititoare înrăită, cărțile fiind singurele care pot spune că nu m-au dezamăgit niciodata. Încă din copilărie am preferat de cele mai multe ori compania unei cărți în detrimentul altor activități ce nu prezentau un interes la fel de mare pentru mine.

Nimic nu se compară cu senzația pe care o ai când ții între mâini o carte (bine, poate doar senzația care te încearcă în momentul în care îți savurezi cafeaua preferată), descoperind puțin câte puțin lumea magică închipuită de autor, o lume special creată pentru tine, cititorule, în care poți experimenta lucruri noi prin ochii unor personaje pe care, inevitabil, le vei îndrăgi, adora sau detesta. Așa cum bine spuneau două proverbe care personal îmi plac foarte mult, „Cărțile sunt prieteni reci, dar siguri” și “O carte bună își ascunde cele mai bune pagini printre cuvinte.”

Dar cărțile nu sunt singurul motiv pentru care am decis să pornesc în această lume a bloggingul-ui; muzica, filmele, serialele, mai pe scurt – tot ce merită discutat -, se va regăsi în paginile acestui blog.

În speranța că acest loc vă va fi util atunci când veți avea nelămuriri referitoare la alegerea unei lecturi, a unui film sau pur și simplu doriți să aflați mai multe despre un autor sau o anumită trupă, vă urez lectură plăcută ! De asemenea, apelez la ajutorul vostru, părerile, sugestiile, nemulțumirile fiind bine venite oricând, chiar încurajate, deoarece vreau ca acest blog să fie pe placul vostru! J

Și….dacă vă întrebați de unde numele de „twistinmysobriety”, vă las în compania versurilor aferente melodiei care m-a inspirat în alegerea numelui blogului.

“All God's children need travelling shoes

Drive your problems from here

All good people read good books

Now your conscience is clear”

“I don't care about their different thoughts

Different thoughts are good for me

Up in arms and chaste and whole

All God's children took their toll”