Recenzie “Carieră malefică” de Robert Galbraith
După ce am asistat la rezolvarea a două cazuri celebre de
crimă prezentate în Chemarea cucului, respectiv Viermele de mătase, a
venit rândul să îmbrățișez o Carieră malefică și să (încerc să)
mă strecor din nou în mintea asasinilor cu sânge rece, să urmăresc piste și să
formulez teorii, însoțită de cei doi protagoniști pe care am ajuns să-i
îndrăgesc atât de mult, incomparabilul detectiv privat Cormoran Strike și
fermecătoarea lui asistentă (parteneră?) Robin Ellacott.
Spre deosebire de primele două volume ale seriei, Carieră
malefică ne duce cu un pas mai aproape de trecutul celor doi și de
momentele cruciale, definitorii din viața lor, care le-a schimbat traiectoria
în viață și care i-a făcut persoanele complete care sunt acum, cu bune și cu
rele, cu cicatrici definitive imprimate pe corp ori adânc în suflet, cu
amintiri pe care le vor purta permanent cu ei oriunde s-ar afla și care îi vor
face deopotrivă vulnerabili în fața răului dar și invincibili, pentru că dintre
toate personajele, ei se încăpățânează să nu se lase pradă vulnerabilității.
„Privi timp de un minut spre parcul fantomatic, captivat
de efectul soarelui care se ridica deasupra masei de aburi printre crengile
înfrunzite. Puteai găsi frumusețea oriunde, dacă te opreai să o cauți, dar
lupta pentru existență te făcea să uiți de acest lux complet gratuit.”
Strike și Robin sunt două personaje fictive cum rar am
mai întâlnit, poveștile lor de viață, gândurile și acțiunile lor, absolut tot
ce fac sau spun este atât de natural, de uman și de real, încât pe parcursul
lecturii am avut impresia că cei doi nu sunt doar o plăsmuire a imaginației
scriitoarei, ci persoane în care și oase, care își duc existența în mijlocul
tumultului Londrei, iar dacă m-aș duce acolo cu siguranță i-aș întâlni stând la
o masă în obișnuitul restaurant din Tottenham, discutând la o halbă de Doom Bar
posibilele piste pentru rezolvarea noului caz.
Acțiunea cărții, așa cum ne-am obișnuit de la celelalte
volume, explodează încă de la începutul primelor pagini, iar de această dată
tânăra asisentă primește pe adresa de la biroul șefului ei un pachet ce conține
un picior de femeie. Neașteptatul și dezgustătorul „cadou”, deși trimis pe
numele lui Robin, se vrea a fi un memento al accidentului suferit de Strike pe
vremea când fostul veteran de război lucra în cadrul Departamentului de
Investigații Speciale al Poliției Militare Regale. Mesajul este clar:
cineva din trecut vrea să se răzbune pe Strike, amintind
în cel mai oribil mod împrejurarea care a dus la amputarea piciorului acestuia
și folosind-o drept momeală pe asistenta lui personală.
Cazurile de crimă și ciopârțire a cadavrelor unor femei
nu întârzie să apară, la fel ca și posibilii suspecți, în număr de patru:
un mafiot fără scrupule, doi foști camarazi de-ai lui
Strike din armată și chiar ultimul dintre iubiții mamei lui, banuit de Strike
că ar fi omorât-o pe aceasta. Toți la fel de periculoși și dezechilibrați
psihic, cu trecuturi pline de violență, toți dorind să-l „pedepsească” pe Cormoran
pentru că a îndrăznit să le dea în vilag planurile lor de demult. Pedofili,
viloatori și criminali cu sânge rece, cu toți aceștia trebuie să se confrunte
cei doi protagoniști pentru a stopa valul de crime ce a împânzit străzile
lăturalnice ale Londrei, pentru a reabilita renumele agenției detectivistice și
pentru a o ține în viață pe Robin.
„Geamul londonez mânjit și prăfos reflecta expresia lui
neprefăcută, lipsită de stratul de civilizație pe care și-l lua ca să le
ademenească pe femeile care căzuseră pradă farmecului și cuțitelor lui.
Creatura care trăia înăuntru, creatura care voia nimic altceva decât să-și
impună domniația ieșise la suprafață. “
Pe lângă toată adrenalina simțită și acțiunea la cote
înalte, volumul de față ne aduce la cunoștință existența unei tulburări psihice
care afectează tineri și adulți deopotrivă, numită tulburare de identitate a integrității corporale (TIIC) care se
manifestă printr-o dorință irațională de a îndepărta o parte sănătoasă a
trupului, ca de exemplu amputarea de bunăvoie și fără a fi necesar d.p.d.v.
medical a unei mâini sau a unui picior, precum și explicarea termenului de acrotomofilie – parafilie în cadrul
căreia satisfacția sexuală derivă din fantezii sau acte care implică un
amputat. Habar n-aveam de existența acestor două tulburări, ele chiar există în
termenii medicali și psihiatrici și nu pot să nu mă întreb, asemeni lui
Cormoran, cum de își poate dori cineva așa ceva. Pentru aceasta, trebuie să o
felicit pe autoare pentru că a scris o serie extrem de bine documentată și
pentru inteligența de care a dat dovadă când a făcut conexiunea între toate
aceste dezechilibre (care sunt interesante d.p.d.v psihologic), dând naștere
unui roman complex, neprevăzut și tulburător din atât de multe puncte de
vedere.
Întorcându-ne la protagoniștii noștri, Robin are parte de
o atenție specială în acest volum, rolul și potențialul ei fiind explorate la
maximum. Prinsă între sângerosul joc al criminalului care dorește, prin hăcuirea
ei, să-i distrugă renumele (din greu câștigat) fostului polițist militar,
Strike, și problemele din viața de cuplu ivite chiar în timpul pregătirii
ultimelor detalii ale nunții sale cu Mattew, Robin se vede nevoită să lupte nu
numai cu prezentul, ci și cu revenirea coșmarurilor din trecut, ale căror reminiscențe
și răni, în umbra noilor evenimente, ies
necontenit la suprafață, târând-o în tenebrele celor mai periculoase amintiri.
În goana nebună de a o ține departe de pericol și de
repetarea poveștii ținută secret până deunăzi, Cormoran face apel la toată puterea
de care dispune, muncind zi și noapte, punându-și viața in pericol și ajungând
într-un final chiar să o înlăture pe Robin de la tot ce au construit împreună
de la rezolvarea cazului Lula Landry până în prezent.
„Ieși în lumina slabă a soarelui care sclipea printr-o
spărtură a norilor deși, mai conștinent ca oricând de modificarea statutului
său. Era liber, acum, să ignore cerințele unor superiori nerezonabili și
limitarea unui birou închis în stâncă, dar pe de altă parte fusese lipsit de
puterea și statutul Armatei Britanice. Era complet singur în timp ce relua ceea
ce putea foarte bine să se dovedească a fi o căutare de potcoave de cai morți,
înarmat doar cu câteva adrese și urmărindu-l pe cel care îi trimisese lui Robin
un picior de femeie.”
Între timp, pe acordurile de rock din anii ’70
ale trupei Blue Oyster Cult, criminalul continuă să
ciopârțească cu o plăcere nebună, apropiindu-se periculos de mult de victimele
sale – mai întâi Robin, apoi Strike, promițând o răzbunare care rivalizaeză cu
inteligența celor doi.
"I se păruse o porcărie când îi ascultase prima oară, dar,
pe măsură ce obsesia lui pentru distrugerea lui Strike sporise, la fel sporise
și preferința pentru muzica lor. Îi plăcea s-o asculte la căști în timp ce o
pândea pe Secretară, în timp ce își curăța cuțitele. Acum asta era pentru el
muzică sacră. Unele versuri îi reveneau mereu, ca niște fragmente ale unei
slujbe religioase. Cu cât asculta mai mult, cu atât i se părea că ei
înțeleseseră."
Finalul este unul neașteptat, depășind orice imaginație
și lăsând cititorul suspendat undeva sus, la mare înățime, cu răsuflarea
întretăiată și tânjind după măcar încă o pagină, o continuare. O continuare
care știu că nu ne va reda respirația normală prea curând și o așteptare care
ne va pune la grea încercare răbdarea noastră și așa destul de des încercată de
cei mai buni dintre cei mai buni scriitori, precum J.K.Rowling.
Nu am citit cartea, de fapt nimic din serie. Cartea sus prezentata am inteles ca este foarte buna si captiveaza cititorul :)
RăspundețiȘtergereeste o serie fenomenala, imi place extrem de mult si toti cei care au citit-o confirma asta. Poate o sa citesti si tu primul volum, te asigur ca dupa o sa devii dependenta de Strike, Robin si celelalte personaje :D
Ștergere