Recenzie: „Femei periculoase vol.2” - George R.R. Martin & Gardner Dozios
Cel de-al doilea volum al antologiei coordonate de George
R. R. Martin și Gardner Dozois readuce
cititorul în palpitanta și fantastica lume a celor mai puternice, frumoase,
mortale personaje de sex feminin. Imaginate de către o serie de autori faimoși
sau mai puțin cunoscuți care abordează genuri diferite – de la Sf la fantasy,
distopie, fantasy medieval, thriller și ficțiune istorică, personajele în centrul
cărora se plasează toate povestirile sunt reprezentate de femei puternice,
inteligente, posibil inspirate din realitate, împrumutând câteva
particularități din caracterul unor femei cunoscute autorilor (mă rog, cam asta
îmi place mie să cred, că un personaj nu
este doar rezultatul unei imaginații extrem de bogate), inteligente, badass,
periculoase.
Cât de periculoasă poate deveni o femeie? Depinde cât de
tare ai rănit-o. Toate experiențele trăite de protagonistele povestirilor le-a
modelat pe acestea, oferindu-le noi viziuni asupra vieții și noi modalități –
uneori mai puțin ortodoxe - , de a trece peste neplăcerile ivite.
„În acea lume, Joey era o regină, iar justiția ei
împotriva bărbaților care vătămau femeile era rapidă și cumplită.”
„Cele petrecute atunci făceau parte din Joey. O
transformaseră în cine era acum.”
Pe jumătate eroine, pe jumătate villains, acestea știu
cum să se facă remarcate și răspund provocărilor cu inteligență și o mare doză
de farmec letal. Fie că dețin puteri ieșite din comun, se pot juca cu focul la
propriu și nu pot fi rănite fizic, fie că sunt simple muritoare, dar nu mai
puțin curajoase, riscându-și viața pentru a-și apăra credințele, femeile dispun
de doza necesară de inteligență, putere,
determinare, la care se adaugă simțurile lor bine dezvoltate care practic nu
dau greș niciodată. Femeile nu renunță niciodată, ele nu se ascund în spatele
altor oameni, nu fug de porbleme, ci se așează drept în fața lor, pentru a le
înfrânge, nu uită cine sunt, de unde vin și ce vor, nu își uită principiile și
nu și le încalcă niciodată.
Înfrâng răul sau întruchipează răul. Pot fi îngeri sau
demoni. Și îngeri și demoni în același timp. Vrăjitoare ori justițiare ale
dreptății, hoțomane și criminale cu sânge rece, fete bune ori femei fatale.
Femeile nu au fost niciodată mai puternice, în nicio altă carte nu veți întâlni
atât de multe femei dispuse să dea totul pe o carte, să trăiască și să moară
asumat.
Volumul de față cuprinde nouă povestiri dintre care,
personal, patru mi-au plăcut foarte mult. Așa cum am spus și în recenzia
primului volum, fiind o antologie care cuprinde povestiri din genuri diferite,
este absolut firesc ca un cititor să rezoneze mai mult cu anumite genuri de
povestiri, iar altul cu genurile total opuse. Așadar, nu este de mirare că mie,
personal, mi-a plăcut mult mai mult primul volum, deși așteptam cu extrem de
mare nerădare volumul doi. Dar se pare că nu s-a ridicat la așteptările mele
uriașe;
cu toate acestea nu am fost foarte deranjată de acest lucru, deoarece sunt povestiri foarte bine
scrise, așadar nu am scăzut foarte mult punctajul pe goodreads.
„Femei ucigașe urma formula obișnuită, dar accentua
melodrama. Femeile respective erau toate anormale, rele, perverse, nefirești,
reci, viclene și fără scrupule, pe când majoritatea victimelor lor erau
persoane calde, destinse, încrezătoare, generoase, deschise, oneste,
simpatizante, cu picioarele pe pământ și cei mai buni prieteni pe care și i-ar
dori cineva.”
Foarte pe scurt am să scriu câteva cuvinte despre
povestirile care mie mi-au atras atenția. Orașul
lui Lazăr este una dintre acestea, care transportă cititorul în New
Orleans, acolo unde populația se confruntă cu o situație mai delicată din cauza
ravagiilor lăsate în urmă de uraganul Catarina. Așa cum se știe, după orice impact
negativ, fie el natural sau antropic, există cel puțin o mână de oameni –
bineînțeles, care dispun de anumite resurse - , care vor face uz de influența
lor și haosul creat pentru a profita de pe urma situației delicate. Dar cum
orice ac își are cojocul său, așa și bărbații noștri influenți și corupți vor
fi nevoiți să dea socoteală. În fața cui? Ei bine, dreptatea este adusă de o
femeie...criminală, atât la propriu cât și la figurat. Pentru că uneori, numai cu rău poți combate
răul.
Povestea Fecioarele,
scrisă de faimoasa Diana Gabaldon, cunoscută pentru seria de mare succes
Outlander, îl aduce în prim plan pe Jamie Fraser, unul dintre protagoniștii
seriei. Din momentul în care rămâne orfan și este nevoit să părăsească Scoția,
ajunge în Franța anului 1740 și trece prin nenumărate peripeții care îi vor
pune viața în pericol și – da, ați ghicit, se va înfrunta cu o femeie fatală,
periculoasă atunci când este vorba să își apere ceea ce îi aparține. Nu pot
spune că această povestire se numără printre preferatele mele, dar a fost
destul de entertaining.
Vrăji și blesteme, răzbunare și fantome, locuri bântuite,
cu o mare încărcătură istorică din trecut, o comoară ascunsă dorită cu ardoare
– blestemul unei averi care nu trebuie să aparțină altcuiva decât celui de
drept -, patru adolescenți curioși care încă nu au aflat de ce secretele adânc
îngropate este preferabil să rămână în acest stadiu, dintre care o tânără cu
puteri paranormale, datorită originilor sale și a sângelui Creek care-i curge
prin vene. Toate acestea, la care se adaugă trista poveste de demult a două
surori hăituite de răutatea oamenilor, se regăsesc în creația cu accente
mistice și horror, scrisă de Sherrilyn Kenyon și bazată pe o legendă adevărată intitulată Iadul nu cunoaște furia. Aceasta este
una dintre preferatele mele din întreaga carte, alături de Îngrijitoarele lui Pat Cadigan și Minciuni spuse de mama de Caroline Spector.
Îngrijitoarele este un thriiler extrem de alert și intrigant în care
două surori se văd nevoite să se confrunte nu numai cu situația lor delicată,
trăind cam de pe o zi pe alta și petrecându-și timpul liber vizitând-o pe mama
lor instituționalizată și suferindă de Alzheimer, dar și cu descoperirea unui
secret bine psătrat în interiorul pereților azilului. O poveste destul de
tristă cu accente creepy , o adevărată lecție de viață despre ce înseamnă
omenia, boala, suferința dar și puterea de a continua lupta atunci când
împrejurările nu-ți sunt prielnice.
Minciuni
spuse de mama de Caroline
Spector este cu siguranță preferata mea. Autoarea prezintă viața a trei femei
de vărstă diferită, încercate de viață și supuse necontenit pericolelor. Totul
s-a schimbat atunci când o bombă încărcată cu virusul Wild Card a explodat
deasupra Manhatannului. De atunci totul a luat-o razna:
un scenariu postapocaliptic groaznic capătă contur, mii de experimente sunt efectuate iar în urma lor oamenii devin
Ași sau Jokeri, Wild Card-uri cu diferite puteri supraomenești. Michelle, zis
și Bubbles, este eroina care se luptă contra invaziei zombie. Ea luptă alături
de Adesina, copila-crisalidă cu trup de insectă, supraviețuitoarea
experimentelor cu virusul Wild Card, cea pe care Michelle a adoptat-o ca și
fiică a ei, și Joey, fosta ei iubită,
cea care poate ranima morții, dar care este și prizoniera unor amintiri
graoznice din trecut – lucru care o face destul de vulnerabilă. Pericolul
pândește la orice colț de stradă, în plus, cele trei trebuie să se confrunte și
cu apariția unei organizații care vrea să pună mâna pe puterile lor. Aceasta a
fost cu siguranță povestirea mea preferată din toată cartea și aș fi vrut să nu
se termine atât de repede, aș fi vrut să am parte de un roman întreg cu cele trei
eroine.
„Când o privi, Michelle fuse cuprinsă de uimire. Fata
speriată și nervoasă pe care încercase s-o apere nu mai era. Ochii lui Joey
deveniseră de un negru compact, iar fața ei sugera furia. Părea să devină tot
mai puternică. Ca și cum s-ar fi transformat într-o forță a naturii. Ba nu.
Devenise o forță mai presus de natură. O forță mai puternică decât moartea.”
Ultima povestire și cea mai lungă, de aproximativ 100 de
pagini aparține celebrului George R. R. Martin. Din păcate, aceasta a fost singura
pe care nu am reușit să o parcurg până la final, deși pentru fanii GOT ar fi o
adevărată delectare. Nu și pentru mine, din păcate chiar nu m-am putut
concentra asupra poveștii.
În încheiere, mai adaug că cele două volume care
însumează această originală antologie Femei periculoase ar trebui
achiziționate și lecturate de orice cititor pasionat, indiferent de genul său
preferat, deoarece multitudinea de povestiri va acapara cu siguranță orice tip
de cititor și îi va mulțumi chiar și pe cei mai selectivi. Mie mi-au plăcut
atât de mult încât am certitudinea că am să mă reîntorc cu plăcere la
povestirile acestor volume, găsindu-le la fel de acaparante și ușor de devorat
chiar și la a doua sau a treia lecturare.
„Indiferent de specie, sexul cel mai periculos este
întotdeauna cel feminin. Bărbații se luptă până mor. Femeile duc lupta în
mormânt și apoi găsesc o cale să se întoarcă.”
Mulțumesc editurii Nemira pentru cartea oferită spre
recenzare.
Cel de-al doilea volum al antologiei coordonate de George R. R. Martin și Gardner Dozois readuce cititorul în palpitanta și fantasti...
