Twistinmysobriety

Home Archive for 2018

la decembrie 30, 2018

Anul acesta am reușit să citesc mult mai multe cărți decât îmi planificasem inițial. La început de 2018 mi-am setat pe goodreads numărul de 45, fiind convinsă că nu am să-l depășesc. Cel puțin, nu cu mult. Însă acum, în ultima zi a anului, făcând bilanțul, am realizat că numărul cărților citite acest an este unul destul de mulțumitor. Dacă aș fi vrut să citesc mai mult de atât? Sincer, sunt mulțumită cu ce a fost. Dacă aș dori să schimb câteva titluri cu altele? Ei bine, da. Unele dintre alegerile mele nu au fost tocmai fericite, m-am păcălit cu anumite titluri, am dat și o steluță sau două pe goodreads, au fost și titluri de trei, patru și cinci (maximul) steluțe. Per total, eu sunt mulțumită de alegerile mele pe 2018. Încă puțin și va trebui să-mi setez din nou, pe goodreads, numărul de cărți pe care doresc să-l ating în 2019. Încă nu m-am hotărât la unul, dar știu sigur că va fi unul mult mai mic decât cel de acest an, deoarece am multe (alte) planuri pentru anul care vine și va fi o provocare pentru mine să nu mai citesc pe bandă rulantă, să îmi setez (multe) alte obiective și să le și ating. Pentru că da, recunosc, de multe multe multe ori până acum m-am scufundat în lectură, am fugit cât am putut de departe de realitate. Am constatat (și nu de curând !) că de cele mai multe ori, lectura m-a ținut în viață. Ancorată în realitate și, totuși, departe de aceasta. Cărțile mi-au salvat viața (așa cum bine spune una dintre scriitoarele mele preferate, Ana Mănescu, dar și mulți alți cititori) și sunt sigură că vor continua să o facă și de acum înainte, pentru mulți, mulți ani, însă în 2019 mi-am propus să fac niște schimbări notabile care vor contribui (într-un fel sau altul, dar eu sper că balanța va înclina spre bine) la tot ceea ce reprezint eu și, implicit, la tot ceea ce iubesc eu, aici incluzând și cărțile.

Cum am spus, încă nu știu ce număr îmi voi seta la reading challenge-ul de pe goodreads și câte titluri voi reuși să citesc, însă știu cam ce voi citit. În principiu, cam ce am citit și până acum. Mă cunosc destul de bine și nu am să-mi setez noi provocări în ale cititului (cum am spus, provocările vor fi pe alte planuri), așadar voi rămâne fidelă genurilor mele preferate: fantasy și thriller-psihologic. Și, la fel ca în fiecare an, câteva titluri de psihologie și dezvoltare personală (două, trei).

Ca să nu mă mai lungesc, iată lista cărților pe care am reușit să le citesc în 2018. Iar mai apoi am să vă dezvălui topul celor 15 titluri pe care le-am adorat. Have fun ! ^^

1. Ghici care-i mincinosul de M.J. Arlidge (recenzia, aici)

2. Fellside de M.R.Carey (recenzia, aici)

3. Puterea armelor de Joe Abercrombie (recenzia, aici)

4. Tronul de cleștar de Sarah J. Maas (recitită)

5. Șapte greșeli prostești pe care oamenii inteligenți le fac în relația de cuplu de Carolyn. N. Bushong

6. Stăpânul umbrelor de Cassandra Clare (recenzia, aici)

7. Dacă fug de Terri Blackstock (recenzia, aici)

8. Dulce răzbunare de Joe Abercrombie (recenzia, aici)

9. Iubirea nu este de ajuns de Aaron T. Beck

10. Diamantul de la miezul nopții de Sarah J. Maas (recitită)

11. Femeia din Orient Express de Lindsay Jane Ashford (recenzia, aici)

12. Demoni de Laura Nureldin (recenzia, aici)

13. Dresoarea de Cristina Nemerovschi (recenzia, aici)

14. Moștenitoarea focului de Sarah J. Maas (recenzia, aici)

15. Trezirea leilor de Ayelet Gundar- Goshen (recenzia, aici)

16. Din negura timpului de Lavinia Călina (recenzia, aici)

17. Împăratul ghețurilor de Ana Maria Negrilă (recenzia, aici)

18. Elias și spioana cărturarilor de Sabaa Tahir

19. Unul dintre noi minte de Karen M.Mc. Manus

20. Grădina de fluturi de Dot Hutchinson

21. Trandafirul și hangerul de Renee Ahdieh (recenzia, aici)

22. Scrisori din insula Guernsey de Mary Ann Shaffer (recenzia, aici)

23. Un tron întunecat de Kendare Blake (recenzia, aici)

24. Cum să oprești timpul de Matt Haig (recenzia, aici)

25. Fata din gheață de Robert Bryndza (recenzia, aici)

26. Borgia. Păcatele familiei de Sarah Bower (recenzia, aici)

27. Ghid de vicii și virtuți pentru gentlemeni de Mackenzie Lee

28. Cu cărțile pe față. Elemente de psihanaliză relațională de Owen Renik

29. Mirror, mirror de Cara Delevingne (recenzia, aici)

30. Șarpele din Essex de Sarah Perry (recenzia, aici)

31. Femeia cameleon de Tailor Stevens

32. Râurile din Londra de Ben Aaronovitch (recenzia, aici)

33. Vassa și noaptea de Sarah Porter

34. Tinerele elite de Marie Lu (recenzia, aici)

35. Ascensiunea. Destinul reginei de Rebecca Ross (recenzia, aici)

36. Cartea vieții de Deborah Harkness

37. Diabolica de S.J.Kincaid (recenzia, aici)

38. Gemini de Monica Ramirez

39. Rogue de Monica Ramirez

40. Damnare de Lauren Kate

41. Dorothy trebuie să moară de Danielle Paige

42. Puterea de Jennifer L. Armentrout (recenzia, aici)

43. Și mă întunec de Kiersten White (recitită)

44. Acum mă înalț de Kiersten White (recenzia, aici)

45. Regina umbrelor de Sarah J.Maas (recenzia, aici)

46. O simplă favoare de Darcey Bell

47. Soția dintre noi de Greer Hendricks

48. Magia fetelor Belles de Dhonielle Clayton (recenzia, aici)

49. Sinuciderea ielelor de Ana Mănescu (recenzia, aici)

50. Ultimul regat de Bernard Cornwell

51. Al nostru este cerul de Luke Allnutt (recenzia, aici)

52. Antidepresiv de Ioana Duda (recenzia, aici)

53. Codul lui Zoran de Corina Ozon (recenzia, aici)

54. O torță în noapte de Sabaa Tahir (recenzia, aici)

55. Societatea trandafirului de Marie Lu (recenzia, aici)

56. De veghe între lumi de Marisha Pessl (recenzia, aici)

57. Warcross de Marie Lu (recitită)

58. Nevernight de Jay Kristoff

59. Harta care duce la tine de J.P.Monninger

60. Născută din fum și os de Laini Taylor (recitiă)

61. Vremuri de sânge și străluciri de stele de Laini Taylor

62. Jack Spintecătorul de Kerri Maniscalco

63. Obiecte ascuțite de Gillian Flynn (recenzia, aici)

64. Visuri de îngeri și monștri de Laini Taylor (recenzia, aici)

65. Cerul în adâncuri de Adrienne Young (recenzia, aici)

66. Cinder de Marissa Meyer

67. Călărețul morții de Bernard Cornwell

68. În cel mai întunecat colț de Elizabeth Haynes (recenzia, aici)

69. Femeia de la fereastră de A.J.Finn

70. Îngerul istoriei de Rabih Allamedine

71. Studiu despre otravă de Maria V. Snyder

După cum se poate observa, am și recitit câteva titluri care mi-au plăcut foarte mult, și anume primele două volume din Tronul de cleștar, deoarece urma să citesc volumele trei și patru și voiam să îmi amintesc anumite detalii ale seriei, Și mă întunec, de Kiersten White, primul volum al unei serii de ficțiune istorică absolut fascinantă, Warcross de Marie Lu, deoarece volumul final al duologiei a fost publicat de curând de editură, îl am în bibliotecă, și în mod sigur îl voi citi în ianuarie, primul volum din trilogia Născută din fum și os de Laini Taylor, deoarece l-am citit acum doi ani și abia acum am finalizat această minunată trilogie.

Acum urmează topul de 15 titluri pe care le-am adorat acest an. Mi-a fost foarte greu să-l întocmesc, inițial acesta trebuia să fie un top de 10 cărți preferate, dar cum numărul total al cărților citite acest an a fost destul de mare, este normal să nu pot alege doar 10. Și țineți cont că nu am adăugat și cărțile recitite, pentru că și acelea fac parte din categoria the best, dar nu ar fi corect să le includ aici. Ordinea este aleatorie, toate au primit de la mine maximul de steluțe de pe goodreads și le ador pe toate la fel de mult. Eu vi le recomand !

1. În cel mai întunecat colț de Elizabeth Haynes

2. Nevernight de Jay Kristoff

3. Ultimul regat de Bernard Cornwell

4. Regina umbrelor de Sarah J.Maas

5. Ghici care-i mincinosul de M.J.Arlidge

6. Fellside de M.R.Carey

7. Puterea armelor de Joe Abercrombie

8. Dulce răzbunare de Joe Abercrombie

9. Dresoarea de Cristina Nemerovschi

10. Elias și spioana cărturarilor de Sabaa Tahir

11. Grădina de fluturi de Dot Hutchinson

12. Un tron întunecat de Kendare Blake

13. Împăratul ghețurilor de Ana Maria Negrilă

14. Visuri de îngeri și monștri de Laini Taylor

15. Cinder de Marissa Meyer

Acestea sunt cărțile care m-au încântat pe tot parcursul acestui an. Voi câte ați citit ? Pe care dintre titlurile de mai sus doriți să le citiți? Eu vă urez un an nou minunat plin de lecturi inspirate ! ^^

Anul acesta am reușit să citesc mult mai multe cărți decât îmi planificasem inițial. La început de 2018 mi-am setat pe goodreads num...

la decembrie 29, 2018

Înainte de a începe recenzia propriu zisă, mi-aș dori să faceți următorul exercițiu de imaginație: gândiți-vă că sunteți tineri, că aveți toată viața înainte și debordați de energie și poftă de viață, că trăiți așa cum vă place, aveți mulți prieteni și un job stabil, mai nou cunoașteți o peroană care (aparent) vă iubește și se interesează de bunăstarea dvs., vă face să râdeți și vă umple zilele. Această persoană este extrem de sociabilă, se comportă frumos cu cei din jurul dvs., este romantică, matură, inteligentă, erotică și emană siguranță. Însă aceasta este doar o parte a personalității sale, cea pe care o poartă la suprafață, precum o frumoasă mască de carnaval, care, în momentul în care și-o dă jos, o altă persoană își face locul, un alt caracter, total diferit. Iar adevărul doare, iar minciunile și pervertirile sunt nenumărate, vă amețesc și vă debusolează, nu mai știți care este realitatea, dacă aveți probleme sau subconștientul vrea să vă transmită ceva.

Cum ar fi dacă viața ta ar fi schimbată radical? Dacă ai uita cum este să trăiești normal, să respiri normal, să te comporți normal? Cum ar fi dacă persoana pe care ai iubit-o și în care ai avut încredere se dovedește a fi un monstru, un manipulator, un psihopat? Cum ar fi să uiți să mai trăiești, deoarece trecutul este un demon care ți-a pângărit trupul, mintea și sufletul, iar acum viața ta se rezumă la a te ascunde în spatele ușii pe care ai ferecat-o de mii de ori, pe care o verifici ore întregi, panicat/ă, cu răsuflarea aproape tăiată și cu picioarele înmuiate de durerea mentală pe care încă o mai experimentezi, la mulți ani după traumele trăite?

„Tot timpul, zi și noapte, mintea mea generează imagini cu lucruri care mi s-au întâmplat sau care mi s-ar putea întâmpla. E ca și cum m-aș uita la un film de groază încontinuu, fără ca să devin imună terorii. Dacă pot să fac lucrurile bine, în ordinea corectă, să le verific cum trebuie, să urmăresc ritmul corect, atunci imaginile pleacă pentru un timp. Dacă ies pe ușă știind cu siguranță că am securizat apartamentul, pot să petrec câteva ore în care cea mai rea senzație se reduce la un vag disconfort, ca și cum ceva e în neregulă și nu reușesc să pun degetul pe problemă. Mult mai des, totuși, fac verificarea cât pot de bine și presupunând că ies din apartament într-un final, petrec toată ziua temându-mă că n-amfăcut-o corect. Și apoi, am imaginile astea cu ce ar putea să mă aștepte acasă. Dacă seara nu aleg o rută diferită spre casă, cineva îmi va lua urma. Ai prins ideea. Nu e una drăguță.”

Cum ar fi dacă te-ai ascunde în cel mai întunecat colț, prea speriat/ă pentru a mai da ochii cu cineva, suficient de bolnav/ă psihic încât să renunți la a te preface că poți duce o viață normală, în speranța că vei fi în ascunsă, însă confruntându-te la nesfârșit cu imaginea călăului tău, cel care te-a condamnat la a trăi o viață plină de teroare, frică, angoasă.

Întotdeauna am fost atrasă de acele cărți care, prin prisma povestirii relatate, explorează substraturile minții umane, invitându-ne, dacă avem curaj, să pătrundem adânc în interiorul minții umane, dar, mai precis, în interiorul unor minți defecte, bolanve. În mintea unui psihopat și în mintea victimei sale, analizând reacțiile acestora și efectele dezastruoase care se rasfrâng asupra unui om care a fost supus unor traume repetate.

În cel mai întunecat colț este un thriller psihologic revoltător și inteligent scris, cu scene explicite, extrem de dure. Este prima carte pe care am pus ochii dintre toate noutățile editurii Herg Benet și imediat ce am primit coletul de la ei (mii de mulțumiri), am început să o citesc. Și am devorat-o. La propriu. M-am scufundat în lectură și mi-a fost extrem de greu să iau pauze, deoarece absolut tot ce citeam mă intriga și mă acapara într-atât de mult, încât aș fi vrut să o recitesc imediat după ce am întors și ultima filă a cărții.

Deși o carte de ficțiune, șocanta poveste redată în paginile cărții ar putea fi povestea de viață a oricărei fete/femei. Deși poate nu ar trebui să folosesc termenul șocant, deoarece, din păcate, în ziua de azi ne confruntăm cu atât de multe cazuri de abuz (fizic sau psihic), viol, traumă, crimă, etc, încât parcă nu mai șochează pe nimeni când ceva rău se întâmplă. În timpul acesta, cât eu scriu aceste rânduri sau cât timp cineva citeste această carte, un tânăr/o tânără poate trece printr-un coșmar care-i va schimba iremediabil viața, și nu în bine. Așa cum viața personajului nostru, Cathy, a fost schimbată în mod tragic exact când a decis să primească o nouă persoană în viața ei, când și-a permis să viseze și să trăiască momentul.

Cathy este o supraviețuitoare, dar o supraviețuitoare cu nenumărate răni fizice și psihice. Dacă cele fizice au trecut (cât de cât) după un timp, ei bine, cu cele psihice altfel stau lucrurile. Capitolele cărții alternează între trecut și prezent, iar povestea este radată din perspectiva victimei. Suntem martorii celor mai frumoase momente ale ei, în care își trăiește nepăsătoare viața, distrându-se, dansând, socializând, iubind și muncind, cât și a momentelor de declin total, deciln ce s-a strecurat încetul cu încetul, pe măsură ce omul pe care îl iubea și în care credea că poate avea încredere s-a strecurat în viața ei, ruinând-o. Lăsând-o goală pe dinăuntru, cu cicatrici pe corp, cu o minte mereu în alertă, obosită, secată, traumatizată. Cum a ajuns Cathy în această stare? Ce ar putea face un om, de ce anume ar fi el capabil în nebunia lui,ce răni de nealinat ar putea provoca celuilalt om? Cum de există asemea persoane și mai ales, de ce, de atât de multe ori, victimei nu i se face dreptate? Poate că la întrebările astea nu vom găsi niciodată răspuns.

„Îl văd peste tot, tot timpul. Știu că nu poate fi el, e la sute de kilometri distanță și cu siguranță la închisoare. Dar în continuare mă vânează, o apariție regulată, aducându-mi aminte că niciodată nu voi scăpa de el. Cum pot când e în continuare în capul meu?”

„Prezența lui e puternică azi. Pot să-l miros, să-l simt în aer. Îmi aduc aminte ce am simțit, să aștept ca el să se întoarcă, știind că nu pot să fac nimic ca să scap, fără sns să fig, fără sens să mă lupt. Mai ușor să renunț.”

Cathy, Lee si Stuart sunt cele trei personaje care umplu acest roman. Ele întruchipează acele persoane pe care le putem întâlni în viața de zi cu zi. Pot fi vecinii noștri, prietenii noștri, rudele noastre. Sau pot fi doar niște străini, cu care să nu ne intersectăm niciodată, dar care există și povestea lor a fost spusă undeva în țara, lumea asta. Cathy este tânăra exuberantă și petrecăreață, sociabilă și frumoasă care nu își imaginează ce turnură va lua viața ei, pentru că, nu-i așa, nu ni s poate întâmpla nouă. Niciodată. Odată plină de viață, acum având TOC și stres post-traumatic. Lee este bărbatul șarmant, înțelegător, cuceritor, erotic, care o seduce, îi capătă încrederea, a ei la început iar mai apoi a tuturor celor din jurul lor, căci este extrem de abil și inteligent, ascunzându-și adevărata față în spatele unor măști atent șelfuite. Este omul care știe cum să se joace cu mintea tuturor, astfel să capete încredere, știe toate detaliile și are situația sub control și, pentru o mare parte din timp, legea de partea sa. Lee este trecutul de coșmar al Catherinei și prezentul care o urmărește necontenit, distrugându-i sănătatea mentală și dându-i fiori în tot corpul. Stuart este prezentul, un om pe care nu l-a căutat,dar totuși l-a găsit, un psiholog pe care nu l-a vrut (căci sistemul nu a fost deloc de partea ei, nici măcar atunci când era la pământ), dar care o va ajuta să se recompună și să se redescopere. Trecut, prezent și viitor. Fugi de trecut, dar el este mereu prezent în mintea ta, devorându-te. Încerci să supraviețuiești prezentului, dar tot ce reușești să faci este să te baricadezi în casă și să verifici ușile, geamurile, încuietorile ore în șir, până leșini de frică. Viitorul este incert, nici măcar nu îndrăznești să visezi la unul decent.

Este incredibil cum anumite alegeri pe care le facem sau ușile pe care le deschidem larg unor oameni care se dovedesc a nu fi ceea ce pretind ne transformă viața, ne pervertesc mintea și ne reduc în a fi o variantă total diferită de ceea ce am fost. O variantă traumatizată, mereu speriată, închisă în sine, bolnavă.

Mi-a plăcut extrem de mult povestea, modul în care a fost narată, modalitatea de scriere a autoarei și psihologia personajelor. Mi-a plăcut de Cathy, o tânără extrem de fragilă, dar și puternică în același timp. O adevărată supraviețuitoare, un adevărat exemplu, o femeie care, în ciuda traumelor la care a fost supusă, în ciuda recuperării ei anevoioase, în ciuda rănilor căpătate pe viață, reușește, cu toată nesiguranța ei, dar, ce-i drept, având parte și de un ajutor neprețuit, să se lupte cu omul care aproape a distrus-o, să-l privească în față și să-l înfrunte, atât pe el cât și proprii demoni interiori.

„Și acum? Am terminat ușa, dar tot se simțea de parcă am greșit. Trebuia să încep din nou. Picioarele mi-erau înghețate, pielea de găină peste tot. A fi trebuit să mă duc să iau un pluover, niște șosete.nu era corect, totuși. Ușa putea foarte bine să stea larg dschisă, cu el de partea cealaltă, așteptând. Așteptând ca eu să fac o greșeală.

Am verifcat din nou, concentrându-mă, cu respirația care a început să se accelereze, cu inima sărindu-mi din piept. Nu puteam să trec peste imaginea cu el stând în picioare de partea cealaltă a ușii, așteptând să mă opresc din verificare, așteptând să mă îndepărtez de ea ca să poate să profite de situație.”

Nu cred că am mai întâlnit vreodată un personaj precum Cathy, atât de real, atât de perfect de imperfect, care să îmi rămână în minte atât de pregnant, pentru o lungă perioadă de timp. Mă rog, același lucru îl pot spune și despre Lee și Stuart. Am citit destule thrillere psihologice, multe dintre ele chiar acest an, dar parcă niciunul nu m-a impresionat atât de mult.

Nu știu ce ar mai fi de spus despre această poveste. Sunt sigură că ar fi multe de discutat despre tulburările de comportament, despre frici și traume, despre abuzuri și abuzatori, despre mințile bolnave ș.a.m.d., însă este destul de dificil să găsești cuvintele potrivite pentru a discuta despre aceste subiecte delicate. Viața este, uneori, extrem de nedreaptă pentru unii dintre noi. Trăim lucruri care ajung să ne definească într-o foarte mare măsură, iar consecințele alegerilor ne pot distruge. Cum poți supraviețui cu toate lucrurile astea nedrepte? Trebuie să existe o mare cantitate de voință și putere. Și persoane sincere pe care ne putem baza. Însă uneori, chiar și așa, demonii din trecutul nostru și din mintea noastră tot nu vor putea fi îndepărtați. Nu complet.

În cel mai întunecat colț este o primejdioasă călătorie făcută în interiorul pshicului uman, o lecție de supraviețuire în cele mai inumane condiții. Elizabeth Haynes ne aduce față în față cu proprii demoni, provocându-ne să dansăm în ritmul lor pentru a-i putea învinge la sfârșit. Pentru a avea șansa la un nou început. Pentru a redescoperi normalitatea. Pentru a nu ne mai ascunde în cel mai întunecat colț.

Este o poveste despre traume, supraviețuire, obsesii, control, anxietate, frică și teroare. Despre vindecare și luptă. Răzbunare și recăpătarea controului asupra propriei tale vieți.

Înainte de a începe recenzia propriu zisă, mi-aș dori să faceți următorul exercițiu de imaginație : gândiți-vă că sunteți tineri, că...

la decembrie 24, 2018

la decembrie 18, 2018

„În legende, himerele se născuseră din lacrimi și serafimii din sânge, dar în clipa aceasta sunt cu toții copiii regretului.”

Speranță și dragoste, război și frenezie, fantezie și magie, răzbunare și iertare. Monștri, oameni, îngeri, zei. Un vis ajuns la final, un vis împlinit, un vis mult dorit. O trilogie îmbrăcată în fantezie și magie, trei volume incredibile care-ți vor aduce liniștea și ți-o vor fura totodată, căci povestea imaginată de talentata Laini Taylor te va face să devorezi paginile, să țipi de neputință dar și de fericire, să vrei să porți cu tine cărțile oriunde, căci din momentul în care vei începe lectura, îți va fi imposibil să te desprinzi de lumea imaginată, de personajele întâlnite, de absolut tot ce înseamnă această feerie numită Născută din fum și os.

Ca de fiecare dată când scriu despre o serie fantasy uimitoare, punctez faptul că multe dintre volumele fantasy nu sunt doar simple povești imaginate de autori, ci în spatele personajelor care primesc puteri supranaturale și trăisc în lumi fantastice se ascund caractere umane, care comit greșeli, ascund secrete, luptă pentru soarta lor, au trăiri, visuri și dorințe la fel ca un simplu om din viața reală. Ce poți învăța citind această minunată trilogie? Prin intermediul personajelor, ai șansa de a (re)învăța ce înseamnă dragostea, sacrificiul, iertarea, puterea de a merge mai departe. Prin ochii lor, descoperi nu doar noi fantastice lumi, ci și adevărate lecții de viață.

Mi-am dorit enorm de mult să citesc acest ultim volum, deși îmi este destul de greu să mă despart de Karou și Akiva, Issa și Liraz, Zuzana și Ziri. Fiecare dintre personajele acestei trilogii îmi va rămâne pentru totdeauna în sufletul și mintea mea și aș fi extrem de fericită dacă aș reuși să vă conving că merită să pătrundeți în această lume populată de îngeri și himere.

Finalul volumului precedent m-a lăsat cu o mulțime de întrebări în minte, iar cele aproape 600 de pagini ale volumului de față au fost ca o binecuvântare pentru mine, deoarece mi-a atins toate așteptările, care trebuie să recunosc că erau enorme.

În fiecare poveste întâlnim câte un război între bine și rău, personajele sunt măcinate de întrebări, nevoite să facă față demonilor interiori, în timp ce se luptă cu factorii externi, însă aici pragul dintre bine și rău este extrem de fragil, căci ambele tabere – ale îngerilor și ale himerelor -, sunt populate de ființe complexe, care luptă în numele propriilor credințe, se jertfesc sau jertfesc pe alții, ticluiesc planuri mai mult sau mai puțin etice, încheie alianțe cu diavolul doar pentru a reuși în scopul propus, regretă sângele vărsat sau sunt gata să verse altul pentru un sacrificiu mai mare, făcut în numele binelui comun. Personajele cărții nu pot fi catalogate doar bune sau rele, căci autoarea îi aduce în punctul în care aceste două noțiuni – de bine și rău,va trebui să fie disipat pentru a se ajunge la o înțelegere care să conducă către supraviețuirea raselor, iar fiecare membru va trebui să-și aducă contribuția așa cum știe cel mai bine, lăsând deoparte orgoliile proprii și bătăliile personale.

„Era toată numai ochi întunecați și intensitate. Ceva din ea pierise. Karou observă și regretă. Războiul face asta, n-ai încotro. Realitatea te asediază. Portretul tău înrămat al vieții este spart și unul nou ți-e pus în brațe. E urât și nici măcar nu vrei să e uiți la el, darămite să-l atârni de perete, dar n-ai de ales, odată ce știi.”

Războiul este inevitabil în lumile lor. Lumea îngerilor, lumea himerelor, iar la final lumea oamenilor, cei care trebuie feriți de cataclismul ce îți arată colții. Mult râvnita pace visată parcă într-o altă epocă de către Karou și Akiva se întrezărește la orizont, însă pentru a o obține cu-adevărat, sacrificii și alianțe neașteptate vor trebui să ia naștere. Cei doi îndrăgostiți, născuți sub o stea potrivnică, unul din lacrimi, celălalt din sânge, trecuți prin sabie și foc, sudoare și sânge, purtând cicatrici de neimaginat, găsesc într-un fel puterea de a lupta mai departe și își permit luxul de a visa la o lume în care să trăiască laolaltă, îmbrățișând pacea și liniștea. Karou, fata cu păr albastru din primul volum, ce locuia în Praga și desena himere și monștri nu mai este aceeași cu fata cu păr albastru din acest ultim volum, cea care, după lupte epice, în care viața i-a fost pusă în pericol, preia conducerea himerelor, ajutată de mai bunii ei prieteni umani și neumani – Ziri, Issa, Zuzana, Mik. Existența acestui fascinant personaj este marcată de cele trei chipuri ale sale pe care a fost nevoită să le poarte de-a lungul timpului – Madrigal, sinele său, superba, fragila și curajoasa kirină, ultima din neamul ei, o rasă aprte a himerelor, cu copite în loc de picioare, diafane aripi de liliac și coarne-n creștet -, Karou, varianta plăsmuită de Brimstone, cea născută din fum și os, fata cu păr albastru și hamse tatuate în palme, neștiutoare și care trăiește într-o Pragă bucolică, o așa zisă ființă umană, însă nici pe departe un om și Karou, varianta actuală, neînfricată și care își asumă ființa complexă care este, luptătoarea idealistă, iubitoarea de îngeri, renegata himerelor, salvatoarea himerelor, dar și a îngerilor, resurecționista care a primit multe daruri de la viață, cea căreia Brimstone i-a lăsat nenumărate moșteniri prețioase – darul reînvierii, șansa la o a doua viață.

„Siluetele fuseseră scăldate în lumină, magnifice și...familiare. Ei se văzuseră pe ei înșiși, fiecare dintre ei, de la Rath, băiatul smilodon care nu mai era băiat, la Mik, violonistul din lumea de alături, și Zuzana, păpușara. Până la Akiva și Liraz, care nu aveau să-și piardă dorința ca Hazael să fi fost printre ei. până la Ziri din neamul kirinilor, norocos, la urma urmei, și chiar până la Issa, care nu fusese niciodată un războinic înainte. Și până la Karou.

Karou care, cu o viață înainte, începuse această poveste pe un câmp de bătălie, când îngenunghiase lângă un înger muribund și îi zâmbise. Puteai să trasezi o linie de la plaja de la Bullfinch, prin tot ce se întâmplase de atunci – viețile sfârșite și începute, războaiele câștigate și pierdute, dragoste și iadeșuri, furie și regret, înșelăciune și disperare și întotdeauna, cumva, speranță – și s-o încheie chiar aici, în această peșteră din Munții Adelphas, în această companie.”

Karou este o ființă ușor de apreciat, care cunoaște amărăciunea, gustă din iubire ca mai apoi să-i fie în mod tragic îndepărtată, care se sacrifică pentru binele colectiv. Este un personaj memorabil, fragil și puternic, ce poartă un nume predestinat, ea reprezentând speranța supremă pe care trebuie mereu să o purtăm în noi, indiferent de greutățile întâmpinate. Ea este Madrigal, o kirină idealistă care colecteaza într-o cădelniță sufletele celor biruiți, martora nenumăratelor bătălii sângeroase, cea pe care nu a lăsat-o inima să privească neputincioasă moartea unui așa-zis dușman, un înger cu ochi de foc.

Akiva este îngerul salvat de la moarte, cel cu un destin tragic, născut nu din dragoste, ci făcut pentru a crește numărul războinicilor serafimi, cei care duc bătălii aprige în numele tatălui lor comun, prea-puternicul conducător al serafimilor. Akiva nu-și cunoaște mama, nu cunoaște dragostea ori pacea, ci doar neliniștea, supunându-se orbește ordinelor primite de sus, la fel ca nenumărații lui frați, camarazi de luptă, care se bat până la ultima suflare în numele tatălui lor și pentru idealurile lui, ei neavând un alt destin și necunoscând liniștea. Doar frații săi apropiați, Liraz și Hazael îi stau alături, relația lor fiind o mângâiere în multitudinea de zile presărate cu sânge;Liraz, frumoasa și apriga sa soră, cea care poate omorî c-o singură privire, dârză, întrupând imaginea clară a unui serafim războinic și Hazael, fratele lor mereu cu zâmbetul pe buze, amuzant și mereu pregătit de a destinde atmosfera, dar la fel de bun războinic.

„- Cum te porți când ți-ai pierdut sufletul? Întrebă Akiva.

Expresia lui îi trădase probabil gândurile, fiindcă zâmbetul lui Karou dispăru. Rămase tăcută un lung moment, uitându-se în ochii lui. Akiva mai avea multe de învățat și despre ochii ei. Ai lui Madrigal fuseseră căprui, calzi. Vară și pământ. Ai lui Karou erau negri. Erau negri ca noaptea și strălucitori ca stelele, iar când se uita așa la el, păreau să fie în întregime pupile. Noptatici. Tulburători.

- Pot să-ți spun cum te porți când îți recapeți sufletul, zise ea și el înțelese că nu mai vorbea despre un joc. Salvezi vieți. Îți îngădui să visezi din nou.”

Alte personaje demne de menționat sunt șerpoaica Issa, cea cu torsul de șarpe și bustul de femeie, himera blândă, înțeleaptă și bună, cea care este pentru Karou o mângâiere de-a lungul zilelor ei întunecate, Zuzana, cea de-a doua prietenă a ei, cea din lumea oamenilor care-i cunoaște toate secretele și adevărata ei natură, o ființă umană, o ființă umană de un metru cincizeci, pe cât de mică pe atât de aprigă, neînfricată și inteligentă, având mereu spirit de supraviețuire și câte-o replică acidă pe buze, de o ironie inteligentă, cea care acceptă existența unei alte lumi și luptă cot la cot împreună cu himerele și îngerii.

„Ar fi putut fi un trib mare, nebunesc, să vină toți, îngeri și diavoli la odihnă și la dragoste, sau certându-se, sau încăierându-se, sau învățând să cânte la vioară de la Mik, sau învățându-și copii metiși să zboare cu aripi care să nu fie nici de kirin, nici de serafim, ci un soi de aripi de liliac cu pene de foc.”

Originale, nonconformiste, îndrăznețe și cu un rol bine defnit, toate personajele cărții, fie ele îngeri, himere ori oameni, ți se vor lipi de inimă și-ți vor câștiga simpatia și respectul într-o măsură atât de mare, încât îți vei dori ca ele să existe și în viața de zi cu zi, realitatea izbindu-te din plin în momentul în care vei întoarce și ultima filă a acestui volum.

Toate capitolele cărții ascund povești uimitoare, răsturnări de situație, lupte sângeroase, pierderi catastrofale, regăsiri uluitoare, declarații de dragoste și loialitate, declarații de război, toate frumos ambalate sub denumirea câte unui titlu amuzant, original și reprezentativ. Învinețirea cerului, Cât valorează promisiunile, Iubitoare de îngeri, iubitor de bestii, Poliția dorințelor, Întreit Căzutul nu vă spun nimic? Ei bine, nu știu cum aș putea să vă mai conving. Sau știu ! Nu cred că am pomenit de lirismul cuvintelor, nu? Ori de absolut minunatele coperte. Sunt adevărate capodopere, la fel ca și conținutul ce se ascunde între ele.

A fost odată ca niciodată, când un înger și un demon s-au îndrăgostit. A fost odată ca niciodată o poveste fascinantă presărată cu iubire, loialitate, străluciri de stele, iadeșuri și sânge, speranță și renaștere. A fost odată ca niciodată o autoare talentată ce a făurit o trilogie de neuitat. Numele ei este Laini Taylor și dacă eu încă nu v-am convins că este una dintre cele mai bune scriitoare de ya/fantasy, atunci poate o să le permiteți lui Karou și Akiva să intre în viețile voastre și ei sigur vă vor convinge !

„O străfulgerare albastră. Akiva îi întâlni privirea lui Karou și expresia ei era de neîndurat. Expresia speranței, murind fără surprindere.”

Mulțumesc librăriei online Libris.ro pentru acest minunat volum. Nu uitați că pe Libris.ro găsiți o varietate de cărți la prețuri prietenoase.

„În legende, himerele se născuseră din lacrimi și serafimii din sânge, dar în clipa aceasta sunt cu toții copiii regretului.” ...

Abonați-vă la: Postări ( Atom )

Cărți citite în 2018 + top 15 titluri preferate

Recenzie: În cel mai întunecat colț de Elizabeth Haynes

Secret Santa Blogger Edition 2018

Recenzie: Visuri de îngeri și monștri de Laini Taylor