Recenzie "Ghici ce-i în cutie" de M.J.Arlidge
Imediat
ce am terminat de recitit primul volum din seria Helen Grace, am continuat acest periplu captivant și periculos
deopotrivă, alăturându-mă inspectoarei-detectiv într-o nouă și tulburătoare
misiune care provoacă cititorii să ghicească care este de fapt adevărul din
spatele cuvintelor și cui îi revine de această dată titlul de “criminal în
serie”.
Între
primul roman, “Ghici cine moare primul” și continuarea acestuia, “Ghici
ce-i în cutie” se pot observa multe asemănări, autorul plecând de la
aceleași premise, cum a fi existența unui criminal în serie de sex feminin,
povestea impresionantă din spatele motivelor ce a declanșat noua serie de crime
atroce, determinarea cu care ucigașa înfăptuiește toate aceste crime pusă în
balanță cu determinarea inspectoarei Grace de a opri la timp tot acest coșmar.
Chiar și între victime se poate constata, din nou, acea legătură alambicată cu
care ne-a obișnuit deja Arlidge încă din primul roman.
Așadar,
o nouă și complexă poveste ce explorează în profunzime psihicul uman, relațiile
interumane și consecințele nefaste care apar atunci când în joc intervin
sentimente, gânduri și dorințe malefice.
După
finalul tulburător din primul volum, Helen, Charlie și toți cei implicați în
poveste se văd nevoiți să își bandajeze rănile sufletești, să își continue
drumul și să ia decizii în legătură cu viitorul lor în cadrul departamentului
de investigații și gradul de periculozitate la care se expun de fiecare data
când trebuie să se confrunte cu un nou rău (a se citi caz).
Atmosfera
devine întunecată atunci când sunt descoperiți, rând pe rând, mai mulți barbati
cu inimile scoase dn piept.
Bărbații
vizați sunt personae aparent respectabile, împlinte și cu o familie fericită- soție și
copii. Aparent, pentru că în realitate aceștia duc vieți duble de care cei
dragi nu au habar, împărțindu-și timpul și atenția între familiile neștiutoare
și femeile mai puțin respectabile.
Atât
viețile victimelor, cât și cele ale prostitoatelor - , femei din diferite clase
sociale care și-au pierdut direcția în viață și care, înconjurate de
nefericire, răutate și violență, recurg la prima și cea mai veche meserie din
lume pentru a putea supraviețui - , se află la cel mai jos nivel al degradării
umane, aducându-le doar suferință și abuzuri.
Arlidge
ne arată încă o data cât de fragila este linia care separă alegerile corecte de
cele greșite, binele de rău, suportabilul de insuportabil.
Toate
suferințele îndurate, nefericirile și abuzurile psihice și fizice la care sunt
supuse femeile de către barbati sunt duse la extrem în această carte (dar la fel
de bine pot exista cazuri asemănătoare
și
în realitate) și prezentate prin ochii fetelor care fac parte din două
categorii reprezentative: cele
care au îndurat umilințele și încă le mai îndură, continuând în acest fel până
la sfărșit, și cele care au pus piciorul în prag și din victime s-au
transformat în călăi, durerile suportate atâta timp preschimbându-le în ceva
greu de imaginat.
Eu am să le iau apărarea acestor femei, cu siguranță nu
meritau chinurile la care au fost supuse și poate că singura modalitate de a-și
face dreptate a fost aceea de a plăti cu aceeași monedă și de a provoca suferințe comparabile cu cele la care au fost
ele supuse..
Imediat ce află că răspunzătoare pentru toate acele crime
este o tânără al cărui destin a fost ruinat din cauza bărbaților din viața ei
(nu, nu este spoiler, acest lucru este stabilit încă din primele pagini), Helen
face tot ce poate pentru a o opri, proteja și salva de la acest șir infinit de
durere și teroare. Dar însăși Helen trebuie să facă față unui nou val de
teroare, confruntându-se atât cu spectrul surorii sale Marianne, care nu îi dă
pace și a cărei amintire o bântuie în urma celor întâmplate în primul volum,
cât și cu ostilitatea și intențiile rău voite ale inspectoarei-șefe Harwood și
reporteriței Garanita.
Lipsită de putere și control, Grace trece din nou, la
propriu, prin flăcările iadului.
Deși, în final, mâinile ei sunt din nou pătate cu sânge,
reușește să salveze un suflet inocent de la o viitoare viață mizeră, iar acest
lucru îi dă convingerea că, poate, lucrurile se vor schimba cât de puțin în
bine și că, poate, mai există speranță.
Recomand tuturor seria Helen Grace, este mai
mult decât o serie polițistă, este despre viață, oameni, alegerile pe care
trebuie să le luăm și consecințele pe care trebuie să ni le asumăm.
Este o lecție dură, necruțătoare, fără artificii sau
înfrumusețări inutile, cu un puternic impact asupra cititorului.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu