la noiembrie 09, 2017

Recenzie: "Șoapte de iubire” de Jamie Mc Guire și Teresa Mummert

noiembrie 09, 2017 3 Comments Edit

Șoapte de iubire, cu titlul original Sweet nothing, scrisă de două autoare, dintre care una destul de cunoscută și apreciată, din câte am observat (Jamie Mc Guire), este o poveste înduioșătoare despre iubire, puterea sentimentelor și puterea de a renaște, de a te schimba, de a-ți relua viața după cele mai grele momente, după ce ai impresia că nimic nu va mai funcționa ca înainte, după ce ai trăit iadul și te-ai întors de acolo transfigurat.

Recunosc, în ultimul timp am citit foarte rar cărți de dragoste. Pentru că, hai să recunoaștem, majoritatea sunt clișeice, poveștile prezentate sunt repetitive, iar personajele, prea puțin originale. Și mai recunosc și faptul că mi-am dorit să citesc această carte datorită copertei, care m-a atras de prima oară când am văzut-o, fiind deosebită, după părerea mea, dar și a descrierii care anunța că între paginile cărții urma să găsesc o poveste din lumea medicilor. Mă rog, e cam mult spus acest lucru, mai ales că povestea este fictivă, nu vreo biografie sau ceva de genul, dar acum ceva timp eram fană (cred că încă mai sunt) Dr. House și Grey’s Anatomy, deci da, îmi plac poveștile din această sferă.

Cum am spus, evit cărțile de dragoste prea romantice și prea clișeice, dar de data aceasta am spus să fac o excepție. Am făcut alegerea corectă? Voiam o poveste cât de cât oiriginală, niște personaje demne de atenția mea, acțiune și ceva mai mult, ceva care să nu se concentreze doar pe relația cu ups and downs a unui cuplu adolescentin...

Ei bine, nu pot spune că nu mi-a plăcut ce am citit, dar totuși am sentimente contradictorii în ceea ce privește această carte. Da, povestea este destul de clișeică – o fată cuminte, inteligentă și serioasă se îndrăgostește de băiatul „rău”, extrem de chipeș, după care suspină toate fetele din curtea școlii. Numai că aici nu avem o curte a școlii, ci un spital și o ambulanță. Avery este o asistentă meticuloasă și perfecționistă, care îți face treaba cu cea mai mare responsabilitate. Este respectată de ceilalți colegi care știu că nu pot glumi cu ea, în special colegii de sex masculin, pe care îi refuză politicos. Însă Avery tânjește în secret după cineva care să îi aparțină, un suflet pereche care să îi ofere stabilitate și iubire. Atenția îi este îndreaptată asupra superiorului ei, doctorul Rosenberg, pe care îl vede ca și un exemplu, atât din punct de vedere profesional, cât și în viața de zi cu zi, acesta având o familie frumoasă. Deși nu vrea să recunoscă, ceea ce simte tânăra asistentă nu este doar un sentiment de profund respect profesional, ci chiar este îndrăgostită de dr. Rosenberg. Doctor care, hai să spunem că nu este ceea ce pare a fi la prima vedere.

Josh este un paramedic în vârstă de 26 de ani care lucrează pe ambulanță. Extrem de sexy și de carismatic, este dorit de către toate femeile care lucrează în spital – și nu puține sunt cele care au trecut prin patul lui. Nu dorește o relație stabilă, ci doar relații bazate pe sex. Sau cel puțin așa crede el. În ciuda faptului că este un adevărat Don Juan, Josh tânjește și el după ceva mai mult decât o relație de o noapte, însă trecutul nu îi dă pace, iar blestemele ce-l urmăreau odinioară par să îl bântuie din nou.

„- Nu toți oamenii au lipsa te de moralitate.

- N-am înșelat niciodată.

M-am uitat la el neîncrezătaore.

- Asta pentru că n-ai fost niciodată într-o relație.

- Exact. Nu m-aș dedica cuiva dacă nu m-aș simți pregătit. E cu totul altceva față de cei care intră în relații, dar continuă să înșele.”

Ambele personaje, Avery și Josh, sunt bântuite de trecut. De alegerile nefaste pe care au fost nevoiți să le facă. De tragediile prin care au trecut. De pierderile suferite, pierderi de care ambii se simt vinovați. Amândoi știu ce înseamnă să iubești și să pierzi ceea ce iubești cel mai mult, ce înseamnă să rămâi neputincios în fața durerii și a morții. Avery și Josh au un trecut destul de asemănător, iar viața le-a luat de la cele mai fragede vârste zâmbetul de pe buze și speranța din suflet, lăsându-i pe ambii cu un mare gol în inimă și cu cicatrici de neșters.

„Încă din copilărie, se părea că eram un magnet pentru nenorociri. Mă simțeam foarte viovat că eram atât de egoist încât să o caut în continuare pe Avery, știind chestia asta.”

Cu toată suferința pe care au trăit-o, ei nu fug din calea morții și aleg să lucreze în acest domeniu în care trebuie întotdeauna să ai sânge rece și să te concentrezi pentru a nu mai fi din nou martorul unei pierderi. Sunt personaje puternice și doresc să salveze alte vieți, să repare ceea ce nu au putut repara acum mulți ani..

„A fi în spital făcea ca tot ce era personal să devină impersonal: respirație grea, mirosuri urâte, zgomote, chiar și relațiile trecute și obiceiurile proaste nu mai erau private, ci trecut medical. Într-un spital, doctorii erau preoți și dacă nu-ți ușurai sufletul, era ca și cum ai fi comis un act de agresiune împotriva propriei tale persoane.”

Însă destinul le pregătește ceva neprevăzut. Un accident în care atât Josh cât și Avery sunt implicați. Din acel moment, viața lor intră pe un nou făgaș, deși nici ei, nici cititorul, nu știu asta. Un accident care le poate oferi totul ori le poate lua totul, și chiar și ceea ce nu au avut.

Ce poate fi mai dureros decât să pierzi oamenii pe care îi iubești cel mai mult? Să înveți să trăieșt cu vinovăția ani de-a rândul, fără nicio alinare, fără niciun sprijin palpabil? Să tânjești după un sărut, după o îmbrățișare, după un moment de fericire, după o cât de mică susținere în momentele în care simți că viața ți se destramă? Cel mai dureros lucru este cu siguranță...să treci din nou printr-o pierdere. Să se repete trecutul. Să te simți blestemat pe viață. Și singur, atât de singur.

Cel mai dureros lucru, după ce ani de-a rândul a trebuit să te trezești zilnic dn pat, gândindu-te la suferința și pierderea ta, este să speri că viața ți se va schimba în mai bine, să întâlnești acea personă care crezi că îți va potoli demonii din suflet, să iubești mult și profund, să trăiești fiecare clipă așa cum este ea, cu bune și cu rele, apoi să iubești și mai mult, apoi totul să se termine. Iubirea să dispară. Zâmbetele să pălească lăsând loc lacrimilor și incertitudinilor. O mulțime de incertitudini și de întrebări fără răspuns. Fericirea ți-a fost luată din nou, iar acesta este cel mai rău lucru care ți s-ar fi putut întâmpla după pierderile deja avute.

„Iubirea era ceva invizibil, o variantă intangibilă în ecuația vieții.”

Recunosc, carte este destul de clișeică și siropoasă. Însă mi-a plăcut, mult. Mi-au plăcut poveștile celor doi, trecutul lor tumultos, modul în care prezentul li se schimbă și amândoi încep să îți îndrepte atenția unul spre celălalt. Mi-a plcăut în special finalul, care a schimbat absolut toată povestea. Dacă nu ar fi fost acel final, cu siguranță nu aș fi avut atât de multe lucruri bune de spus despre carte și cu siguranță toată povestea mi s-ar fi părut ceva exterm de siropos și nerealistic. Pentru că îmi plac poveștile diferite, atipice și cât mai realiste. Pentru că nu întotdeauna finalul unei cărți de dragoste trebuie să fie anticipat. Iar asta mi-a plăcut foarte mult și am apreciat algerea autoarelor, deși culmea, chiar acest lucru le-a fost reporoșat de către alți cititori. Consider că ce au făcut ele, cum s-au jucat cu mintea cititorului, deja plictisit de atâtea inimioare roz și scene siropoase, cum au transformat totul la 180 de grade, ei bine, aceste ultime, să zicem, 20 de pagini în care acțiunea explodează în adevăratul sens al cuvântului, le-a adus din partea mea 2 steluțe în plus pe goodreads față de nota pe care voiam să le-o acord după ce am terminat de citit mai bine de jumătate de carte, dezamăgită de alegrea făcută.

Poate mulți dintre voi caută povești de dragoste clișeice și confortabile, care să vă dea sentimentul că dragostea învinge tot și așa mai departe. Însă este atât de plictisitor și răsuflat și nerealistic să crezi așa ceva. Că iubirea și persoanele la care ții cel mai mult pot fi câștigate atât de ușor. Că viața este roz și totul are happy end (măcar viața din cărți). Dar nici cea din cărți nu mai este așa, iar eu apreciez acets lucru. Și da, poate la final iubirea învinge, chiar și în Șoapte de iubire, dar asta nu am să vă spun eu, pentru că trebuie să aflați singuri.

Povestea lui Avery și a lui Josh o puteți descoperi doar citind cartea. Este povestea unei iubiri triste și frumoase, profunde și intense. Și o poveste despre puterea sentimentelor și a subconștientului.

Mulțumesc librăriei online Libris pentru exemplarul oferit spre recenzare. Libris are o gamă variată de cărți, atât în limba română cât și în limba engleză.

Recenzie: "Șoapte de iubire” de Jamie Mc Guire și Teresa Mummert

Share this:

CONVERSATION

3 comentarii: