Recenzie: „Trandafirul și hangerul de Renee Ahdieh”
„Esența rară a trandafirului sălășluiește în spini.”
- Jalal al-Din Rumi.
Trandafirul și hangerul este continuarea cărții Urgia și zorile, carte
despre care v-am povestit aici, cu ceva timp în urmă.
Renee Ahdieh a reușit să mă farmece cu volumul ei de debut, The
Wrath and The Down, despre care am afirmat că este un bilet de
călătorie spre lumea exotică, fermecătoare și plină de magie a Orientului,
acolo unde aromele răvășitoare ale mâncărurilor cu mirodenii, bogăția
nestematelor și palatele de marmură strălucesc sub zorii unei noi zile aidoma
celor mai strălucitoare stele de pe bolta cerească.
La momentul respectiv, după terminarea volumului, mi-am
dorit enorm de mult să citesc continuarea, finalul fiind unul promițător. De
curând, prin amabilitatea celor de la Libris.ro, am reluat contactul cu
fascinanta lume de insiprație arabă, călătorind din nou în deșert, sub soarele
arzător, pe urmele Șeherezadei și a califului din Khorasan, cei doi tineri
protagoniști ce s-au regăsit și s-au pierdut de nenumărate ori pe parcursul
celor două volume.
Astfel, lăsând în urmă urgia născută din cele mai întunecate dorințe și zorile apărute nu din cel mai diafan și
promițător răsărit, ci din cel mai crunt blestem încheiat cu sânge omenesc, am
pornit la drum, plină de speranță, cu un trandafir
uscat în desagă – dar care are puterea de a reîmboboci la o simplă atingere
plină de magie -, și cu un hanger prins
de brâu, pe urmele seducătoarei și palpitantei povești de sorginte orientală.
Acțiunea cărții se concentrează pe încercările disperate
ale Șeherezadei de a găsi o cale prin care să distrugă blestemul ce atârnă
asupra soțului ei, califul din Khorasan, și a regatului acestuia, mistuit pe
jumătate la finalul primului volum.
Acțiunea cărții, deși alertă și plină de neprevăzut, a
stagnat destul de mult în primele capitole, ca la final să explodeze în
adevăratul sens al cuvântului și să ofere cititorului bătălii și întorsături de
situație extrem de palpitante. Deși
extrem de talentată în a reda povestea pas cu pas, autoarea a lăsat parcă prea
mult spațiu necompletat între începutul cărții și acțiunea propriu zisă de la
final. Cel puțin aceasta este părerea mea, cartea mi-ar fi plăcut mult mai mult
dacă anumite evenimente nu ar fi fost tărăgănate. Acesta este singurul minus pe
care i-l pot atribui cărții, la care se mai adaugă și deznodământul – faptul că
evenimentele s-au așezat atât de lin, de normal și de fără prea multe bătăi de
cap, ca și cum toate explicațiile date și toate luptele purtate erau de la sine
înțeles, venind ca o completare firească în a lămuri noianul de conflicte și
spații goale;
aceste două aspecte nu mi-au fost în totalitate pe plac, așteptându-mă la o acțiune
mult mai amplă, niște explicații mai veridice și un deznodământ mai realist.
Cu toate acestea, în spatele exoticei povești se ascund
lecții de viață profunde, izvorâte din luptele interioare ce se dau în sufletul
personajelor. Alegerile pe care acestea le-au făcut de-a lungul celor două
cărți încă îi mai bântuie și le pot afecta grav viitorul dacă nu vor găsi o
cale prin care să repare lucrurile ciobite, să completeze puzzle-ul vieții lor
și să deosebească dorințele născute din răzbunare, ranchiună, perfidie, de cele
izvorâte din dragoste, empatie, puritate.
Trecutul tulbură din nou prezentul tuturor celor
implicați în acest război al dragostei și al puterii. Deciziile luate în trecut
și acțiunle înfăptuite cântăresc greu în prezent și pot avea consecințe nefaste
în viitor.
„Suferința schimbase însă totul. Căci este ușor să fii
bun și generos în vremuri tihnite și îmbelșugate. Vremurile grele sunt cele
care definesc cu adevărat caracterul unui om.
Și dragostea? Dragostea modelează omul. Oferă atât bucurie,
cât și suferință, definind caractere.
Dragostea însuflețește pe om. Ea dă sens vieții.
Dar, așa cum se întâmplă cu toate lucrurile în general,
dragostea are și ea o latură întunecată.”
Tariq, prietenul din copilărie al Șeherezadei este orbit
de dragostea ce i-o poartă, lăsându-se mânat de ura ce îl cuprinde atunci când
califul Khorasanului intervine în trecutul pe care el, Tariq, l-a împărtășit cu
Șazi.
Acest băiat curajos, dar puțin nesăbuit și cu o puternică
dorință de răzbunare, ce-i mistuie necontenit sufletul, se lasă cuprins de
impulsivitate și este târât pe nesimțite într-un război pe viață și pe moarte.
Totul în numele unei aparente dreptăți. Totul în numele dragostei lui neîmpărtășite.
Trecutul își pune amprenta și asupra tatălui Șeherezadei.
Jahandar este prins între durerea de a-și fi văzut soția murind, neputința de
a-și împiedica fiica să se sacrifice din iubire pentru prietena ei, de a o
scăpa din mâinile monstrului ce conduce regatul și abilitatea specială pe care
o posedă și pe care, în dorința de a-și salva fiicele, o readuce la realitate,
trezind astfel o magie străveche, care poate distruge tot dacă se află în
mâinile cui nu trebuie.
Jahandar este orbit în cea mai întunecată formă de
dorința de a căpăta influență și putere, iar momentul în care dorințele
fiicelor sale contravin propriilor lui dorințe, o furie mistuitoare și o sete
de putere izvorâtă din cele mai negre simțăminte îl acaparează complet,
făcându-l să se întoarcă împotriva copilelor sale.
La fel de mistuit de evenimentele nefericite din trecut
este și Reza, tatăl Shivei – cea mai bună prietenă a Șeherezadei, cea care a
murit de mâna califului din Korasan. Reza și-a pierdut fiica iar mai apoi soția
– singura familie pe care o avea, iar acum trăiește doar alimentat de răzbunare.
O răzbunare pe care i-o rezervă atât lui
Khalid, cât și persoanelor la care acesta ține – Șeherezada fiind prinsă la
mijloc în acest război născut din răzbunări și resentimente. Reza este cel
care, nemaiavând nimic de pierdut, va deschide poarta spre infern.
Dragostea dintre Șeherezada și Khalid ce a înflorit în
primul volum asemeni unui trandafir firav mângâiat de razele soarelui atinge
apogeul în acest al doilea volum.
„- Știi de ce ador trandafirii? Îl întrebă ea,
desfăcându-i, cu o lentoare deliberată, nodul eșafei tikka. I-am iubit mereu
pentru frumusețea și parfumul lor, dar..
- Și pentru spinii lor, o întrerupse el, crispându-se sub
atingerile ei. Pentru că ascund mai mult decât vezi la prima vedere.”
Cei doi, despărțiți la finalul cărții Urgia
și zorile, realizează că locul lor este în brațele persoanei iubite,
iar pentru a regăsi acele brațe ce oferă căldură și stabilitate sunt nevoiți să
lupte împotriva lumii întregi.
Împortriva familiei și a prietenilor ei, care nu înțeleg
cum acea fată aprigă, ce voia să răzbune moartea prietenei ei, a ajuns să se
îndrăgostească de ucigașul acesteia. Împotriva dușmanilor de-o viață ai
suveranului din Khorasan, tânărul cu o soartă vitregită, blestemat și urât de
către propriul popor. Cei doi sunt nevoiți să înfrunte nu numai ura și revolta
oamenilor ce nu-i înțeleg, ci și alte forțe distrugătoare. Forțe supranaturale,
o magie puternică și străveche, un blestem plătit cu sânge omenesc, o carte
între ale cărei pagini sălășluiește o putere magică, întunecată și perfidă, ce
a abătut urgia asupra tuturor.
Șeherezada se schimbă pe parcursul acestui ultim volum și
acceptă să danseze atât cu demonii dinlăuntrul ei, ci și cu demonii iubitului
ei soț. Cutezătoare și neînfricată, directă și sinceră ca întotdeauna, luptă cu
magia pentru a-și desăvârși abilitățile moștenite de la tatăl ei. Luptă
împotriva sentimentelor contradictorii ce îi năpădesc sufletul lui Tariq,
prietenul ei din copilărie, pe care dorește să îl recâștige, pentru a-i putea
dezvălui adevărata față a lui Khalid. Luptă cu dușmanii soțului ei și luptă cu
însuși Khalid – pentru a-l convinge de bunătatea cu care este înzestrat, în
ciuda a celor întâmplate.
„Regele ei mândru și puternic. Monstrul ei chipeș, cu
inima frântă. Băiatul pe care îl iubea mai presus de cuvinte...sfâșiat în
bucăți.
Nu-i va lăsa să se apropie vreodată de Khalid.
Va spune minciuni peste minciuni și va înota mereu în ape
ostile..
Până se va îneca, de va fi nevoie, în dușmănia lor.
Nu teama dădea naștere unor gânduri atât de nesăbuite.
Ci furia.
Îl voi distruge pe cel care mai îndrăznește să spună
vreun cuvânt. Pe cel care îi rosteșe numele.”
Șeherezada nicicând nu s-a dat bătută, iar în acest volum
cititorul va descoperi o altă latură a acestei tinere firave la suprafață, dar
atât de puternice în interior.
Cel mai intrigant și ofertant persoanj din întreaga sagă
este cu siguranță Khalid, califul din Khorasan, moștenitorul unui întreg regat,
posesorul unui suflet fărâmițat, tânărul bântuit de alegerile nefaste ale
părinților lui, de mâna de fier și de lipsa empatiei tatălui său, de pierderea
mamei sale, de propriile lui alegeri nefaste – de incapacitatea și
imaturitatea pe care, odată, le-a
demonstrat în tratarea unei anumite situații – situație care l-a adus în pragul
unui eveniment iminent, din care a prins formă un blestem încheiat cu sânge
omenesc.
„Trăsăturile tăioase ale chipului evocau imaginea unui
șoim surprins în zbor. Avea privirea sfredelitoare, dar rece și distantă.
Evaluându-și prada doar dintr-o singură ocheadă. Țesătura fină a veșmintelor îi
scotea în relief trupul zvelt al unui războinic călit în luptă.”
Așa cum (probabil) știți, îmi plac personajele care au
sufletul rupt în mii de bucățele, personajele perfect de imperfecte, iar Khalid
este unul dintre aceste figuri literare. Tânărul băiețandrul, monstrul din
Khorasan, așa cum este numit de către popor, a fost înfierat de povara
trecutului, iar acum poartă în suflet și pe trup tatuaje desenate cu sânge.
Sânge de care se face vinovat. El a ucis obligat de circumstanțe. El se
consideră un om detestabil, un ucigaș care nu vrea să-și depășească condiția.
Este convns că asta i-a fost soarta și se lasă cuprins de brațele-i perfide.
Însă din momentul în care Șeherezada îi află povestea și îi pătrunde în suflet
și minte, descoperindu-i demonii, singura ei dorință este să îl elibereze din
acele brațe ce-l trag ireversibil către întuneric. Pe Khalid al ei, pe acest
suflet răvășit și greu încercat, pe acest copil bântuit, pe tânărul spadasin și
rege a cărui soartă a fost să curme în zorii fiecărei zile sufletele unor
tinere nevinovate.
„Era înalt. Poate avea momente când l-ai fi putut
considera atrăgător. Nu era însă cazul acum. Acum, trăsăturile sale erau
tăioase și aspre. Necruțătoare. Trădându-i intențiile ucigătoare. Singura
emoție pe care Irsa o distingea era furia. Și promisiunea de a răspândi moartea
în preajma sa.
Era înspăimântător. Un monstru cu adevărat.”
„Khalid nu știe să ierte – nu uita asta ! Pentru el,
violența atrage după sine tot mai multă violență. Și așa va fi mereu.”
Khalid este personajul cel mai apropiat sufletului meu,
din motive evidente (sau nu), dar trebuie să-i recunosc meritele fetei care a
făcut și imposibilul pentru a-l elibera de proprii demoni și pentru a-și făuri
împreună un viitor fără de umbre și hangere pictate în sângeriu.
Ca de obicei, nu am să povestesc despre acțiunea propriu
zisă a acestui volum, dar vă asigur că ea se regăsește între paginile acestei
cărți la cote înalte. Dar cel mai impresionabil, din punctul meu de vedere, mi
s-a părut a fi puterea pe care cei doi au găsit-o. La fel și luptele lor
interioare.
Autoarea conduce cititorul pe un drum sinuos și
fascinant, presărat cu urgii distrugătoare,
zori pline de frumusețea înșelătoare a
opulenței și a puterii nemărginite, născute dintr-o prea mare dorință de
control și afirmare, trandafiri sângerii
reprezentând atât inocență și pasiune, cât și putere și demnitate, hangere mortale gata să fie împlântate
în sufletele îmbătrânite de bătăliile interioare.
„- Unde îți este inima, Șeherezada al- Khayzuran?
- Pe o alee din suk. Într-o noapte de uitare. În speranța
zilei de mâine.”
Mulțumesc libăriei online Libris.ro pentru șansa de
a citit acest volum. Nu uitați că pe Libris.ro găsiți o varietate de
cărți atât în limba română, cât și în limba engleză, la prețuri accesibile.
Ce recenzie frumoasă și ce fotografii reușite. Felicitări, mulțumim și lecturi frumoase să ai!
RăspundețiȘtergereMultumesc, Andrei :) Lecturi placute si tie !
Ștergere